Ce le mai place unora sa se bage in seama, ceva de speriat. Cei drept, au si fost invitati sa se bage in seama. De la primul ziar cu editie pe web care a dat posibilitatea comentarii articolelor s-a dat nas.
Multi dintre cei care comenteaza un articol sunt cu capul pe umeri, au argumente, vin cu idei si isi aduc o contributie importanta in context.
Sunt, insa, si o multime de nepoftiti care nu au alta treaba decat sa se bage in seama, sa bage zazanie (asa-numitii trolli) si care se iau de un amanunt insignifiant ca sa te demoleze.
Asa cred ei. Pentru ei, care au doua clase mai mult ca trenul, daca publici un interviu cu un personaj controversat – interviu pentru care de multe ori te-ai zbatut de ti-a iesit sufletul – se cheama ca, gata, te-ai dat cu el, ti-ai vandut sufletul, il bagi in seama, te-a platit, etc.
Nu sta sa citeasca ce intrebari ai pus sau ce raspunsuri ti-a dat la acele intrebari.
Nici nu-l intereseaza; pe el il doare sa scrie, eventual cu CAPITALE, ca ai ajuns un dobitoc, esti ramolit, te-ai dat cu dusmanul.
Daca ii stergi aberatiile, tipa iar ca il cenzurezi. Daca il bagi in seama si vrei sa-i explici, tipa si mai tare bucuros ca si-a gasit fraierul cu care sa se contrazica.
Daca se spune „clientul nostru, stapanul nostru”, prin extensie ar trebui sa se accepte „cititorul nostru, stapanul nostru”. Corect pana la un punct.
Pana la punctul in care cititorul e are o doza de nesimtire prea mare si trebuie pus la punct.
Sunt dur in afirmatii? Poate.