M-am hotarat, asta e, ma fac politician.
Dar intai imi fac o firma, se zicem, de ascutit creioane. In primul an o sa am doi angajati si profitul cat dugheana din colt intr-o saptamana.
Ca politician, in primul an ma inscriu intr-un partid si ma duc la sedintele organizatiei de tineret, la discotecile organizate de OT si dau buna-ziua la toti bosorogii din organizatia de seniori.
In al doilea an schimb obiectul de activitate al firmei in umplut pasta la pixuri, si o sa am trei angajati si profit pe tot anul cam cat un magazin de cartier intr-o zi.
La partid o sa vin la adunarile seniorilor si o sa dau aprobativ din cap la fiecare discutie.
In al treilea an iar schimb obiectul de activitate al firmei in umplut stilouri chinezesti cu cerneala. Mai aduc un angajat iar profitul mi se dubleaza.
La partid cumpar tigari presedintelui de organizatie, ii fac cunostinta cu vreo membra din organizatia de tineret, si am grija sa-i spun mereu ce idei minunate are. Intre timp vine campania electorala si merg la mitinguri, iau cuvantul si strig in gura mare: „Hotii!” referindu-ma la cei aflati la putere. Am grija si sa spun cat de mult au furat acestia.
In al patrulea an, partidul meu castiga alegerile locale si pe cele generale. Liderul meu de partid e primar iar eu consilier local. Firma mea isi schimba iar obiectul de activitate in „asfaltare de drumuri” si castiga jumatate din licitatiile organizate de primarie.
Alegerile sunt in iunie, in iulie se instaleaza primarul si din septembrie pana la finele anului castig 7 miliarde profit net.
Anul urmator il pun pe socrul meu actionar la firma care castiga iar jumatete din licitatii si, la un moment dat, intr-un moment de remuscari imi dau demisia din partid pe motiv de incompatibilitate morala.
Firma mea continua sa castige bani grei.
Vi se pare cunoscut? Ia vedeti aici.