Nevinovati pana ne razgandim

Un grup de politicieni a adunat ziaristii sa le prezinte marile transformari ale codului fiscal.

Se discuta, se dezbate, si vine la un moment dat o intrebare: “De ce nu se renunta la obligarea firmelor sa inscrie in contabilitate TVA la facturarea marfii si nu se impune inregistrarea TVA la incasarea banilor ?

Ideea e ca, pana incasezi banii de la cel caruia ai vandut o marfa/serviciu, trece timp bun (uneori mai iei si teapa) dar tu, ca firma, te-ai inregistrat deja cu datorii reale la stat, desi incasarile tale sunt doar virtuale.

Raspunsul dat de domnii politicieni a fost ca, nu-i asa, codul fiscal reglementeaza o situatie de normalitate si ca tepele pe care le ia o firma tin de o situatie anormala. Adica, statul ii considera implicit pe toti contribuabilii ca fiind nevinovati si doar justitia se poate pronunta asupra unei vinovatii legate de o teapa.

Mirobolant.

Putin mai tarziu, in discutie, s-a ivit o alta problema: de ce statul vrea neaparat sa treaca de la impozitarea pe cifra de afaceri la impozitare pe profit a IMM-urilor.

Raspunsul a fost de data asta ca multe IMM-uri erau folosite ca “suveici” prin care se evita plata unor impozite de catre firme prin contracte de consultanta. Si ca o asemenea situatie nu mai poate fi tolerata.

Sclipitor.

Adica, atunci cand ii convine, statul spune ca agentii econoimici sunt corecti pana la proba contrarie. Dupa aia, un capitol mai la vale, acelasi stat spune despre aceiasi agenti economici ca sunt, a priori, niste banditi ordinari care vor doar sa jefuiasca bugetul.