Cumparaturi. „Supermarchet” de cartier. Putin mai decent, curatel. Intru.
Sincer, mi s-a parut ca e putin cam intuneric inauntru dar nu mi s-a parut ciudat. Pana in momentul in care incerc sa ma holbez la vitrina frigorifica.
Bezna. Se intrerupsese curentul. Scot tacticos rucsacul de pe umar, si, sub privirile speriate ale unei angajate care se holba fara nici o jena la mine si care ma intreba cu se ca ma serveasca (apropo subtil ca e pe felie cu ochii pe mine ca pe butelie) scot lanterna chinezeasca si incep sa rascolesc prin galantar.
Fac o mica paranteza sa ma laud cu lanterna mea cu manivela – fara baterii, fara acumulatori – pe care o port cu mine mereu. De fapt nu are manivela, in schimb are o clapeta care daca e actionata, pune in miscare un sistem biela-manivela (ce cuvinte tehnice stiu…) ce actioneaza un dinam.
In fine, am mers si la un magazin de pe cealalta parte a strazii, unde aveau curent, la fix sa fac o poza cu mobilul, poza care, din pacate, nu a iesit.
Era faza prea haioasa ca sa nu incerc sa fac o fotografie: la casa de marcat chitantele nesolicitate de clienti facusera un „carnat” care se varsa direct intr-un cos de gunoi.