Prin liceu ma chinuiam la niste 286 cu Norton-ul. In facultate m-am razboit cu Word Star-ul.
Prin 1997-98 scriam textele in wordpad-ul de la Windows-ul 3.1 si plangeam dupa un Windows 95 pe care computerele (386) de la job nu-l suportau.
Am descoperit internet-ul pe computerul cel mai performant din redactie (un 586) si ma dadeam cu Netscape-ul pe mail si pe www.
Pentru ca nimeni nu voia sa ma ajute, mi-am facut singur adresa de mail pe yahoo. Ce victorie!!!
Dupa care am dat o caruta de bani pe o carte pe care am luat-o cu mine la tara, in concediu.
Cum n-aveam computer, m-am chinuit doua saptamani cu un caiet pe care invatam HTML-ul.
Am umplut pagini intregi cu tag-uri, cu TR, TD, TABLE, FONT, SIZE, BORDER, etc.
Dar, cand m-am intors in redactie, deja eram specialist. 😉
Mi-am facut prima pagina personala pe geocities. Ma cam seca adresa lunga si am apelat la o redirectionare de la CJB.NET.
Nu era pe atunci nebunia cu SEO. Foloseam cu incredere motorul de cautare de la Yahoo; Google era o necunoscuta.
Dupa un timp am vazut ca unii castigau bani din asta. Era nebunia dotcom.
Am inceput si eu cu site-uri de nisa in care puneam bannere la care castigam la click.
Problemele au venit in momentul in care mi-au venit primele cec-uri si nu aveam unde le incasa.
Aveam patru cec-uri, in valoare totala de vreo suta de dolari. Am luat bancile la rand. Unele nu se jucau cu asa ceva, la altele era un comision de 20 de dolari de cec.
Pana mi-am purtat pasii la Tiriac. Aici comisionul era de numai 5 dolari si plata la o luna.
La doua cec-uri am renuntat. Erau unul de sase, si, celalalt, de 8 dolari. Practic, castiga banca mai mult decat mine.
In schimb, le-am incasat dupa 30 de zile pe celelalte doua. Fiesta!
Tot nu aveam computerul meu. Dar, dupa cateva luni mi-am luat un laptop. Toshiba. De la mana a doua, dar cu imbunatatiri. Cu CD-ROM, cu cititor de disckete detasabil. Boxe, port infrarosu, modem incorporat.
Am dat o mica avere – 500 de dolari pe el. Il mai am si acum si merge.
Continuam sa primesc cec-uri. Pana cand patria ma cheama sub arme.
Si s-a rupt filmul. Dotcomurile intra in vrie. Vine 9/11 si piata se schimba radical.
Cand am scapat de armata, afacerea mea pe Internet era terminata.
Dar stiam cat de cat HTML.
Mi-am mutat homepage-ul pe brinkster.com – hosting gratuit fara bannere suparatoare.
Dupa un timp am zis ca e momentul pentru o schimbare: am descoperit pandela.com si wordpress-ul. Am transformat pagina personala in blog.
E mult mai simplu. Nu trebuie sa editez de fiecare data un fisier html ca sa public un post.
Cu afacerile pe net am lasat-o mai moale. A fost o vreme buna, dar acum piata s-a schimbat.
Dar, nu se stie niciodata.