Acum doi ani, pe cand se hotarase marirea formatul ziarului (adica din tabloid bun ca tiraj sa-l faca cearsaf imposibil de citit) m-a mancat sub coada sa concep niste printuri pentru campania de informare.
Ideea de la care am pornit mi se pare si acum buna, numai ca executia ulterioara si sincronizarea au fost defectuoase (putin spus).
Am mers pe ideea ca, nu-i asa, mai mare inseamna mai bun.
Si am luat niste poze: cu avionul Antonov nu-stiu-cat, cel mai mare din lume, cu vasul Queen Mary II, la fel, cel mai mare vas de croaziera din lume, cu marele zid chinezesc, plus cu doi pescari; unul cu un chitic de peste altul cu un ditamai pestoiul; aveau niste fete expresive ceva de speriat.
Textul era putin, mai mult tehnic, in care se explicau performantele – de ex.- avionului Antonov.
Deasupra era scris litere mari „Marimea Conteaza” iar undeva ci litere mici „Citeste
As fi mers si cu o chestie mai sexoasa: cu o fotografie clasica din advertisingul american al anilor 60-70, cu o doamna care arata din maini ce mare era nu-stiu-ce produs. Cu titlul „Marimea Conteaza” ar fi avut un efect misto.
Printurile mele au iesit binisor, le stabilisem dimensiunea ca un sfert de pagina de ziar.
Primesc ordinul sa le dau drumul spre publicare.
Iar dupa ce apar primele vine vestea ca se amana cu o luna iesirea in format mare.
Mi-am bagat picioarele in ea colaborare interdepartamentala.
Cei de la marketing (eu eram in redactie dar m-a mancat sa fac si eu ceva) au creat pana la urma o chestie cu un tip care citeste un ziar mare si cu numele ziarului pe oblic iar pe orizontala literele din titlul ziarului formau cuvinte: D-irect, E-ntuziast, S-ensibil si alte chestii din astea.
Oricum, in primele doua luni de la trecerea la format tabloid la format „cearsaf” s-au pierdut 2000 de cititori. Erau navetistii care cumparau ziarul si-l citeau in autobuz in drum spre servici.