“Iar l-ati suparat pe vecinu'”!
Cam asa il intampina securistul zonal pe taica-meu chemat sa dea nota explicativa despre ce s-a mai intamplat in scoala. O scoala banala de opt clase de la tara. “Vecinu'” era chiar un vecin care spargea normele la dat cu ciocul la Securitate. Securistul era unul “de bine”, din sat de la maica-mea, copilarisera impreuna, dar asta nu trebuia sa o stie toata lumea.
Nu era atat de batut in cap incat sa nu inteleaga niste lucruri. Intre altele faptul ca vecinul dorea sa ocupe functia pe care o avea tatal meu. Si cand nu gasea ceva de turnat, inventa.
Asa am aflat ca am o sumedenie de neamuri in America, ca bunicii au fost ba legionari, ba chiaburi, ba nu – stiu – ce.
Soarta a facut ca vecinul sa nu primeasca functia de director de scoala pe care o ravnea.
Aceeasi soarta i-a dat mai mult decat putea duce. Acum e doar o umbra care abia se prelinge prin sat.
Din cauza lui, insa, familia mea a trait cu spaima vreo zece ani.
Acum eu sper sa traiasca cat mai mult ca sa se chinuie sub pedeapsa pe care a primit-o.
