As fi tentat sa afirm ca Orientul Mijlociu se afla in plin Ev Mediu: e plin de fanatism religios care duce la razboaie religioase, intoleranta etnica si suverani absoluti.
Cam ceea ce era Europa pana la Reforma.
Problema care ma framanta este ca acest Ev Mediu musulman vine dupa secole de dezvoltare culturala si oarecare toleranta. Maurii din Spania care se luptau cu crestinii intoleranti au creat o cultura si o civilizatie deosebita.
In timp ce Inchizitia ardea pe rug pe oricine cu idei care nu corespundeau cu Biblia iar medicii tratau orice boala cu luare de sange, arabii studiau astronomia, inventau cifra zero si scriau tratate de medicina. De exemplu Ab? ‘Al? al-Husayn ibn ‘Abd All?h ibn S?n?, adica Avicenna
Ce s-a intamplat, insa, cu islamul? Europa a iesit din „noaptea celor 1000 de ani” pe calea deschisa de Reforma. Biserica s-a separat de stat. Cautarea fericirii a devenit Calea de Aur urmata de cei mai multi.
Islamul a intrat intr-un propriu Ev Mediu de intoleranta si fanatism religios. De izolare autoimpusa fata de valorile occidentale.
Daca Occidentul se afla acum intr-o ipostaza similara Islamului de acum 1000 de ani, inseamna ca va ajunge la un moment dat sa-si dezvolte propriul fanatism religios?
Nu de alta, dar cineva spunea ca Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc.
In imagine: manuscrise musulmane medievale cu studii de anatomie umana si zoologie