In fiecare an, pe 8 martie, orasul se umple de flori. Le gasesti in florarii, in piata la sectorul flori dar si prin oras la niste batrane care-si aranjeaza cu dichis cele 10 buchete de zambile culese din gradina.
In oras sunt si gardieni. Publici. Care au o mama, o nevasta sau o gagica carora trebuie sa le duca flori.
Pentru a face rost de flori trebuie sa platesti. Renumeratie mica, dupa buget, asa ca se merge la vanatoare.
La florarie nu se poate; acolo e terenul de vanatoare al primarului, viceprimarilor, si al unor functionari publici foarte importanti.
In piata, iar nu poate calca gardianul; acolo are voie sa ia seful pietei si functionarii publici mai marunti.
Asa ca singurul loc liber in care poate sa-si incordeze musciul e coltul strazii, unde batranica, trecuta de 80 de ani, cu fata brazdata de riduri, tremura in frigul lui martie, cu zece buchete de zambile.
– Autorizatia! – se aude vocea rastita a gardianului public.
– N-am, maica.
– Se confisca! – zice gardianul. Baieti, luati florile in masina.
Sub ochii indiferenti ai trecatorilor, doi zdrahoni insfaca hulpav buchetele de zambile. Masina, un ARO tip camioneta, era plina de flori confiscate de la nesimtitii care nu posedau autorizatie si care credeau ca o sa poata insela vigilenta organelor de ordine.
Batranica plangea langa perete, pe trotuar. Avea o haina veche, maro si un batic negru pe cap.
Zece buchete de zambile, adica zece paini.
Nu, de data sta nu s-a terminat asa. Pentru ca am intervenit. Am strigat la gardieni sa o lase in pace. Pentru un moment zdrahonii au pierdut-o din ochi pe batranica si s-au luat de mine.
-Ce, ba, vrei sa te amendam? Numele si adresa!
Le-am aratat legitimatia de la ziar.
-Las’ ca te spunem lu’ domnu’ primar!
Atunci le-am dat si o carte de vizita. Sa stie pe cina sa parasca.
Intre timp, batranica s-a facut nevazuta. Cu tot cu flori.