Nu-mi pun mari sperante intr-o eventuala schimbare la fata a lui Basescu. El ramane prizonierul iluziei ca este cel mai bun produs al clasei politice romanesti si, pe cale de consecinta, ii este permis orice.
Faza cu ziaristul gratulat drept „gaozar” de El Presidente nu pot sa spun ca o asteptam, ci doar ca mi se pare fireasca in contextul psihologiei sale.
Pe scurt: El lider maximo crede ca se poate folosi de oricine pentru a-si atinge scopurile; odata telul indeplinit se leapada de persoana care l-a ajutat. Daca, momentan, nu-i esti de folos, nu esti decat o mare nulitate pe care o poate trata cum crede de cuviinta.
Bun, un ziarist a incercat sa-i puna o intrebare capcana. Nu trebuie sa fii un geniu pentru asta; e o practica mult mai des intalnita decat s-ar crede, uneori cu rezultate superbe.
Faptul ca Basescu s-a prins nu-l indreptateste sa-l faca pe respectivul ziarist „gaozar”.
Dar nici macar pe acest aspect nu vreau sa insist.
Ce ma surprinde e reactia publicului. Ala care citeste ziare si se uita la TV.
Pe Antena 3 sau pe EvZ Online exista niste reactii extrem de ciudate.
De la „bine i-a facut ziaristului”, ca „ziaristii sunt niste jigodii” pana la „presedintele a nimerit-o” si „corect”.
Acum exista doua posibilitati:
Ori avem de-a face cu o mobilizare exemplara a comandourilor Internet portocalii, cea ce explica fenomenul, ori suntem un neam de tampiti care ne meritam soarta pentru ca nu putem vedea padurea din cauza copacilor si punem botu’ la toate circariile.
Pot sa pun pariu ca in presa de maine se va gasi un Traian Ungureanu (sau altul din clan) care sa scrie un editorial in care sa laude prestatia sefului statului si sa ne explice ca Basescu a avut dreptate sa-l puna la punct pe impertinentul ziarist care a indraznit sa-i puna intrebari-capcana marelui Base.
Pe principiul „numai dusmanii nostru fac prostii, noi procedam corect chiar si cand gresim”.
Era pe vremuri o vorba pentru asta: „Piticii din URSS sunt cei mai inalti din lume”.