Stau si ma intreb de ce scriu atata pe subiecte de politica. Pentru ca e clar ca aceste subiecte nu o sa produca trafic; sunt in general neinteresante. Din experienta de la ziar stiu ca paginile de politica sunt cele mai putin citite; exceptie face un subiect cu o doza mare de can-can.
Deci, de ce ma incapatanez sa scriu atata despre tampeniile care in Romania se cheama politica?
Pentru simplul motiv ca m-am saturat de modul in care media trateaza acest domeniu. „Bajetii” nici macar nu mai fac minimul efort de a incerca sa-si ascunda simpatiile; articolele sau stirile TV sunt atat de transparente incat te apuca greata.
Iar despre „eroii” scenei politice, ce sa mai zic; te apuca o greata si mai mare cand incearca sa te ia de fraier si-ti toarna tot felul de tampenii.
Probabil ca mare branza nu o sa se intample ca scriu eu niste ganduri pe aici.
Dar e, oricum, mai mult decat sa nu fac nimic.
PS Cand ma uit la poza cu Tariceanu pe motocicleta imi amintesc de o piesa de teatru de-a unui autor maghiar, Karinthy Frigyes, in care intr-un laborator se creau partide combinand tot felul de ingrediente (nationalism, liberalism, etc.) si din experiment a iesit Partidul Motociclistilor.