In chiar centrul Bacaului exista un pietonal placat cu placi de ceramica. In fiecare iarna prostii de la spatii verzi dau cu ranga sa sparga gheata; odata cu gheata se sparg si placile de ceramica.
Anul acesta municipalitatea se hotaraste sa repare pietonalul. Initiativa laudabila, pusa aiurea in practica. Pentru ca ori au alocat prea putine fonduri ori s-au furat din materiale, placile de ceramica nu au fost suficiente.
Si a intervenit inventivitatea romanului: spatiile pentru care nu au mai fost placi de ceramica au fost acoperite cu un strat subtire de ciment. Dupa aia, cu un bat, s-a desenat conturul placilor de ceramica si apoi s-a incercat sa se imite desenul acestora.
Genial, nu-i asa?
Imi propusesem sa nu mai scriu nimic de Romica, dar n-am ce face… Printre multele sale fix-uri se numara si ideea de a scadea cat mai mult costurile la o lucrare. Idee buna in esenta, insa cu efecte devastatoare daca e aplicata prost.
Da bine la electorat ca primarul Bacaului sa iasa si sa le zica oamenilor: Iata ce am putut face, am scazut costurile cu 50 la suta. Deci, se poate. Nu ca aia dinainte care cheltuiau in nesimtire.
Problema lui Romica este ca vrea cu orice pret sa demonstreze ca e altfel decat cei dinainte. Din pacate a intrat intr-o competitie dificila. Iar problema scaderii costurilor este cea mai delicata.
E foarte usor sa scazi costurile. E absolut simplu. Chemi antreprenorul lucrarii si-i spui: nu-ti mai dau 10 miliarde pe lucrare, 7 iti sunt suficiente. Antreprenorul zice: Gata, sefu! Si incepe sa taie din materiale, pune mai multa apa si mai putin ciment, in loc de muncitori priceputi baga personal necalificat. Sa-i ramana si lui ceva profit.
Se termina treaba si iese primarul si spune: Fratilor, am redus cheltuielile cu 30 la suta! Uraaa – fac aplaudacii.
Problemele o sa apara peste un an – doi, dar cui ii va pasa?