Mircea Badea nu reuseste sa inteleaga ca s-a pus de-a curmezisul intr-o problema sensibila ce tine nu atat de problematica drepturilor de autor – deci de problema proprietatii – cat de o chestiune ce tine de vanitatea personala a fiecaruia.
Protestele din blogosfera nu au fost determinate de faptul ca Badea a luat proprietatea intelectuala a cuiva, cat de faptul ca a luat o creatie fara sa spuna cine este autorul.
Sunt sigur ca fiecare blogger care a facut o poza haioasa si a pus-o pe site nu a facut-o pentru a vinde drepturile de autor cat pentru ca lumea sa vada ce capodopera a reusit sa faca.
Spun asta fara ironie, pentru ca sunt convins ca in blogosfera, la momentul de fata, vanitatea este motorul care nisca lucrurile; pana vor veni banii – daca si cand vor veni – autorii post-urilor o fac pentru a-si hrani orgoliul cu iluzia ca sunt bagati in seama, ca reprezinta un nume, eventual un „prescriptor”, un punct de referinta, un model, un lider de opinie…
Iar Mircea Badea s-a repezit sa fure singura legitimitate a unui blogger.
Iar argumentele sale sunt atat de puerile ca-ti vine sa razi cu lacrimi. Si Hotnews a cerut vizitatorilor sa trimita poze haioase. Dar nu in orice conditii: cei care le trimit trebuie sa aiba drepturile de autor.
De ce Hotnews nu a cerut asa, orice poza de la orice cititor ca dupa aia sa spuna: nustim, le-am primit pe e-mail?
Iar Badea a mai gresit de doua ori flagrant in emisiunea de vineri: o data ca si-a batut joc de telespectatori si vizitatorii forumului de pe Antena 3 („locul unde s-a rasturnat caruta cu prosti” – dupa cum s-a exprimat) iar a doua oara s-a umplut de penibil in momentul in care a maimutarit o femeie care a cerut sa i se scoata poza de pe site si de pe genericul emisiunii, poza care nu doar ca ii apartinea dar, mai mult, nu i s-a cerut permisiunea ca Antena 3 sa o foloseasca.
In concluzie incerc sa inchei aici capitolul Mircea Badea. Omul isi da prea multa importanta pentru ca lumea sa poata dialoga cu el.