Gheorghe Flutur spunea vineri la Bacau ca suntem intr-o criza de democratie, motiv pentru care societatea civila a iesit la mitinguri de protest, aidoma anilor „in care Romania era in deficit de democtarie”.
El facea referire, desigur, la mitingul de sustinere a Monicai Macovei.
Eu ma indoiesc ca acela a fost un miting pro-democratie si ca la el a participat societatea civila.
Societatea civila la noi este reprezentata de niste ONG-uri cu nume sonore, abonate la papat bani europeni si care, de regula, sustin orice idee lansata de un grup restrans de politicieni.
Monica Macovei nu este un ministru atins de aripa infailibilitatii. Este om si poate gresi. Poate gresi, de exemplu, sa cada in pacatul de a se crede the only one, unicul, salvatorul neamului, singurul luptator impotriva coruptiei…
Din aceasta perspectiva, desigur, ca orice incercare de a i se atrage atentia ca in cate o pricina a judecat gresit este interpretata ca un atac la adresa luptei anticoruptie.
De exemplu, celebra ordonanta DIICOT, care permitea procurorilor o anumita categorie de interceptare a corespondentei fara avizul unui judecator. Cand a fost criticata, s-au gasit destui care sa le atraga atentia celor care incercau sa apere dreptul la intimitate ca ataca pe singurul cavaler al anticoruptiei si ca cine nu e cu Monica e impotriva ei.
Mitingul de sustinere pentru Monica nu m-a impresionat. Cum nu m-au impresionat nici titlurile de genul „Miniting in strada pentru Monica, miting anti-Monica in Parlament”.
Jurnalele incearca sa culpabilizeze Parlamentul pentru pacatul de a-i fi cerut socoteala ministrului. Asa cum sunt prezentati dormind, lafaindu-se in lux, dezlegand integrame sau chiulind, parlamentarii au, totusi, un merit incontestabil: acela de a fi rezistat presiunilor dinspre Palatul Cotroceni.
In plina criza politica generata de razboiul dintre premier si presedinte, Parlamentul ramane garantul democratiei. Chiar daca acest lucru se intampla din alte interese, cum ar fi pastrarea unui scaun caldut sau alte avantaje personale.