Paradoxuri de presa

presa imagePentru ca se stia ca 2007 va fi an electoral, toata lumea s-a apucat sa-si faca ziare. S-au aruncat o multime de bani pe piata, s-au furat oameni, se tipareste in nestire, insa, s-a uitat ceva: cititorul.

In Bacau situatia e paradoxala: lumea nu citeste ziare. De ani buni. Spre deosebire de Iasi, unde ziarul cu tirajul cel mai mare vinde cam 14-15000 de bucati pe zi, in Bacau maximul de vanzare al celui mai cumparat ziar este undeva la 4.500 si scade.

In Onesti, al doilea oras al judetului, situatia este si mai dramatica: toata presa cotidiana locala din judet nu vinde mai mult de 500 de bucati.

Si atunci, de ce s-au aruncat toti politicienii sa-si scoata ziare?

Ce-i drept, deocamdata, titlurile nou-aparute apar cu frecventa saptamanala, dar toti vor sa se transforme in cotidiane.

Cititorii sunt tot aia, nu cresc daca nu se investeste in promovare. Promovarea costa foarte mult, insa. Asa ca, presupun, ca se va incerca sa se “fure” cititorii de la concurenta.

Nimeni nu s-a gandit, insa, sa incerce sa iasa pe net. Sigur, cateva ziare au si site, insa, cu exceptia Observatorului, toate site-urile ziarelor din Bacau sunt extrem de “statice” – se iau cu lopata o parte din articolele din editia tiparita si se arunca pe web. Pana a doua zi nu mai gasesti ceva nou pe site.

Nu si-au pus problema ca o parte a cititorilor de pe hartie au emigrat pe web. Bine, unii si-au pus-o si incearca sa opreasca fenomenul ori pundand numai cateva articole ori propunand ca pe site sa fie puse doar titlurile si o descriere sumara a articolului.

Evident ca asta echivaleaza cu incercarea de a opri un accelerat cu pieptul gol.

De ce nu citeste lumea ziare si de ce nu se dezvolta mass-media locala pe web?

Poate si pentru ca ziarele locale sunt conduse, in general, de ziaristi. E logic, pana la urma, ca managementul redactional sa fie asigurat de oameni care “stiu” presa.

Dar, aici e o problema: ei stiu presa de acum 5 sau 10 ani. Lucrurile s-au schimbat, cititorul a evoluat. Ceea ce era un articol cautat de cititorul anului 2000 nu mai este la fel de interesant acum.

Azi o sa avem surpriza ca o stire utilitara aruncata in subsolul unei pagini de interior sa fie mai interesanta pentru cititor decat deschiderea de ziar care semnaleaza niste nemaipomenite fapte de coruptie.

Cine va sti sa ghiceasca ceea ce doreste cititorul va putea castiga. Cine va merge in continuare pe linia unui jurnalism mesianic, justitiar, va pierde cu siguranta.