Suspendarea presedintelui Basescu mi se pare o situatie de genul loose-loose, in care toti pierd, fara sa castige cineva.
E regretabil ca s-a ajuns aici, dar trebuie sa recunoastem ca nici una dintre parti nu a cedat pentru a incerca sa schimbe deznodamantul. Si poate ca o parte mai mare de vina o are Basescu.
La un moment dat, de cand s-a pornit tavalugul, exista o sansa ca situatia sa se finalizeze win-win, o situatie in care toata lumea castiga.
Iar momentul de inflexiune s-a produs destul de tarziu, adica timp ar fi fost pentru o negociere.
Din pacate, se prea poate ca inclusiv presa sa-i fi produs lui Basescu sentimentul ca este invincibil. Aceeasi presa care incearca sa creeze impresia ca presedintele a fost nedreptatit si de vina pentru tot raul din tara sunt oligarhii.
Principala vina pe care i-o reprosez lui Basescu este alunecarea spre populism. Faptul ca incearca sa creeze o dialectica de tip nou: oligarhi contra romani verzi.
E o reeditare a capitolului ’90 cand dialectica era de tipul “muncitori care au mancat salam cu soia” contra mosierii care s-au imbuibat in strainatate si acum vor sa ne ia bogatia ridicata cu sudoarea poporului.
Iar populismul lui Basescu a avut, din pacate, succes.
