Nimic important despre Basescu

Cristian Banu scrie bine despre manipularea din media referitoare la Basescu si despre partizanatul fatis al unor publicatii.

E un subiect care poate fi observat cu ochiul liber. Si e deranjant de prost facut. Adica, manipulare sa fie, dar sa fie facuta macar profesionist.

OK, spui ca presa straina scrie naspa despre suspendarea lui Basescu. Dar cand vezi ca autorii articolelor din “presa straina” sunt tot din tara, partizani declarati ai lui Basescu, se schimba treaba.

Adica daca Tismaneanu scrie in Wall Street despre “Puciul parlamentar”, inseamna ca e o opinie independenta, a jurnalistilor straini?

Sau Gallagher daca scrie in Financial Times ca Basescu e popular dar se confrunta cu oligarhii?

Mie mi-e clar ca actualul conflict nu este un razboi al unui justitiar impotriva Mafiei. Ci e un conflict intre doua stiluri de a face politica.

Intre stilul “personal” si stilul “corporatist”.

Vremurile s-au schimbat. Liderul politic nu mai este locomotiva partidului, nu mai are dreptul la initiative personale, curajoase, ce-i drept, dar periculoase. Eu cred ca a trecut vremea “partidul sunt eu”.

Este vremea aplicarii unei viziuni corporatiste. Adica: oameni mai multi care sa imparta franturi de putere decizionala, sa poata negocia pe segmente, sa aiba o relativa independenta pe sectorul de care raspund, sa nu trebuiasca sa astepte tot timpul cu frica decizia liderului de la varf.

Ca intr-o firma: unul e director economic, altul sef la personal, celalalt director de investitii… etc.