Inevitabil, jocul e acelasi ca si cu mii de ani inainte. A fost invins faraonul de hititi? Construim un templu in care zugravim ce frumos i-a batut maretul Ramses pe inamici.
Procedeul este cunoscut. Este folosit zilele acestea pentru a transforma imaginea presedintelui Basescu. Nu conteaza ca el a fost cel care a incercat sa-si largeasca cadrul legal in care putea sa joace. Important este sa se dea impresia ca suspendarea sa este opera unor forte oculte, grupate in Parlament, Parlament care este gata sa instituie „dictatura”.
Dictatura Parlamentului? Stiu ca suna ca un non-sens. Si, evident ca este.
Parlamentul nu poate fi un dictator. Pentrtu ca nu poate concentra decat una din puterile din stat: cea legislativa. Nu are cum guverna, nu-l poate judeca decat pe presedinte. (o putere pe care o au si cele doua Camere ale parlamentului american SUA).
Daca veti cauta pe Google dupa „dictatura parlamentului” si dupa varianta engleza „parliament dictatorship”, (in ghilimele, ca sa caute dupa expresie, nu dupa cuvintele separate) veti avea surpriza sa gasiti 46 de rezultate in engleza si 422 in romana.
De aproape zece ori mai mult.
Asta spune ceva si anume ca expresia este mult mai folosita in Romania.
Am incercat sa caut ceva similar. Si am ajuns la „Elective dictatorship„. Care, insa, descrie o situatie in care Parlamentul este dominat de Guvern, care determina programul legislativ si ale carei initiative trec fara probleme deoarece partidul care controleaza Guvernul are majoritate absoluta in Parlament.
Ceea ce nu e cazul la noi.
E usor si frumos sa inventam expresii si sa le folosim pentru a deturna atentia de la o problema. Dar e periculos.