Vineri, 4 mai. O sala veche a Liceului Pedagogic din Bacau. Pe la 7 si un pic intram in curtea liceului si dupa cativa metri auzim din urma:
– Ba, unde mergeti?
– La festival.
-Ce festival? A, la francezi. Tot ianinte si prima la stanga, ajungeti langa o cladire cu statuia lui Ion Creanga.
Nici un afis, nici o sageata, nici o posibilitate de orientare.
In cladirea veche si paraginita cautam cale de cinci minute pe holurile inalte locul festivalului. Nici de data asta n-am vazut vre-un afis sau vre-un semn care sa ne orienteze.
Abia intr-un tarziu, dupa ce am luat din nou la rand coridoarele bunghim pe o usa o hartie cat o adeverinta cu festivalul.
Intram pe un alt hol care ne duce la o sala mare cu un ecran. In semiobscuritatea de acolo avem primul soc: nici macar 20 de spectatori.
Filmele din sectiunea internationala au fost, in general, interesante, ne-au captivat.
La final, dupa proiectia celor 50 de filme din competitie, se anunta ca vom vedea si niste filme romanesti.
Imediat dupa anunt sala este evacuata. Voluntar. Cei cativa pustani care urmarisera cele 50 de filme din selectia internationala isi iau valea.
Ramanem noi patru. Cei doi fotoreporteri nu rezista prea mult si pleaca si ei. Asa ca eu si Laura am ramas pana la final, pe baricadele filmului de foarte scurt metraj romanesc.
Filmele romanesti au fost in general plicticoase cu cateva exceptii.
Un filmulet scurt prezenta intonarea imnului national al Romaniei la masina de scris. Cel care scria versurile la masina, tasta literele in asa fel incat din pauze si tacanituri iesea melodia de la “Desteapta-te, romane!”
Faza cea mai misto a fost la final, cand pe generic am vazut ca autorul este… maghiar.
Revenind la public, organizarea evenimentului a lasat de dorit. La 20-30 de metri de cladirea in care s-a organizat vizionarea se afla internatul Liceului Pedagogic. La 500 de metri in linie dreapta se afla caminul de fete al Universitatii de stat.
Imposibil sa nu fi fost macar cativa liceeni sau studenti interesati. Dac s-ar fi pus niste afise decente, daca se facea putina publicitate.
