Revin la o idee mai veche:
In 2004, dupa ce a pierdut alegerile, fostul primar al Bacaului, stresat de un jurnalist insistent, l-a amenintat ca-l “executa”. Discutia se purta in spatiul “privat” 🙂 al casei lui Dumitru Sechelariu, prin telefon.
Convorbirea era una privata 🙂 iar fostul primar i-a atras de cateva ori atentia ziaristului sa-l lase in pace si sa incheie convorbirea.
Inregistrarea convorbirii a fost distribuita intregii mass media si presa intreaga l-a pus la zid pe Sechelariu.
Dupa trei ani, un scenariu aproape identic. Insa vinovat acum este ziaristul. Cel putin la concluzia asta a fost adus publicul de ziaristii deontologi din mass-media “neaservita”.
Iar spalatorii de cadavre au intrat in priza: Basescu nu poate fi acuzat de furt ca fiin’ca i-a dat telefonul inapoi.
Sunt de acord ca Sechelariu a gresit atunci iar reactia mass-media fost corecta.
Daca atunci au procedat asa pentru ca erau constienti ca au dreptate, de ce nu este judecat si Basescu cu aceeasi unitate de masura?
Si pentru ca Adelin Petrisor a indraznit sa faca un exercitiu de imaginatie, eu as merge mai departe.
Sa presupunem nu ca in locul lui Basescu ar fi fost Voiculescu. Sa presupunem ca in locul “pasaricii” de la Antena era o ziarista de la Realitatea TV.
Cum ar fi reactionat presa?
Antenele si Jurnalul National ar fi scris la fel.
Adevarul, Gandul, Pro TV ar fi dat aceleasi informatii.
Numai Realitatea si-ar fi cerut scuze ca, atunci cand i-a luat telefonul reporteritei, aceasta nu i-a dat lui Basescu si incarcatorul…