Pe zi ce trece mi se intareste convingerea ca romanii nu sunt pregatiti pentru web 2.0.
Poate ca vreo cativa or fi in stare sa creeze „content”, dar la capitolul „interactiune” majoritatea nu pot depasi pozitia „sa moara si capra vecinului”.
Sa luam, de exemplu, comentariile. Majoritatea ziarelor on-line isi lasa cititorii sa comenteze articolele.
Daca va uitati, insa, in subsolul editiilor electronice ale ziarelor, vi se va face parul maciuca. Nu neaparat ca exista acele departamente de reactie rapida ale partidelor care incearca sa dilueze impactul acuzelor din articole.
Sa lasam politica. Sa luam, de exemplu, infotainment-ul, stirile „mai subtiri” care nu ataca profunzimea unor evenimente ci ofera o lectura facila a unor descrieri de evenimente sau actiuni ale unor vedete. Sa luam „features”-urile.
Vom observa ca peste 50 la suta din comentarii se refera la originile autorului, la inteligenta acestuia, la „bine ca esti tu destept” si „vezi ca esti un dobitoc” sau „te-ai ajuns si tu ziarist”…
Nu vorbesc aici de cazurile cand chiar autorul unui articol este de vina. Exista si asa ceva.
Vorbesc de faptul ca prea multi cititori considera ca se pricep foarte bine la toate, de la anatomie patologica la inginerie spatiala, trecand prin fotbal, advertising si cultura pepenilor.
Din cauza ca foamea de bani e prea mare, trusturile de presa lasa comentariile libere, de cele mai multe ori fara constrangerea unei minime inregistrari pe site.
Las’ ca poate, in timp ce se straduieste sa butoneze o injuratura de mama la adresa ziaristului care a scris un articol, cititorul poate mai da un click pe o reclama. Poate mai intra astfel cativa centi in visteria flamanda a patronului care sustine publicatia.
Procedand astfel, trusturile respective nu fac decat sa-si indemne cititorii sa le respecte tot mai putin, pe ele si pe angajatii pe care cititorii-vizitatori ii „fac din tastatura”.
Prea multi pusti retardati au voie sa comenteze articolele; prea multi ratati au voie sa-si dea cu parerea, de la adapostul unui anonimat prea usor asumat.
Web 2.0 inseamna actiune si interactiune, inseamna transformarea consumatorului in prosumator – producator si consumator de continut, in acelasi timp. Dar ce continut pot crea retarzii care isi ascund frustrarile in spatele unei injuraturi bine plasate la rubrica de comentarii?
Mie mi-e clar ca romanii nu sunt pregatiti sa-si accepte conditia de prosumatori. De aceea, pana cand isi vor da seama ce inseamna dezvoltarea internet-ului la stadiul 2.0 trebuie sa li se dea sansa sa rataceasca in desert.