15 februarie 2025

Cerere si oferta. Varianta romaneasca

Am fost sambata la Festivalul micilor. Un fel de festival al berii numit altfel, organizare proasta, muzica proasta, lume fel de fel, cei mai multi manelisti pacaliti de organizatori ca o sa cante Guta.

Am incercat sa gasim un loc ca as fi vrut sa gust niste mici si ce se mai gasea acolo.

N-am gasit. Toate locurile erau ocupate de tarani care-si luasera un pahar de bere si o punga de seminte si stateau la taifas bucurosi ca-i “faceau” pe aia care aveau bani de mici si care nu aveau unde sa stea.

Pentru prima data am vazut gratarele fara cozi interminabile: daca nu aveai loc la o masa, nu mai avea rost sa mai comanzi mici.

Am aplicat planul B si am luat un taxi pana la Insula. Locuri garla, bere buna si un unic gratargiu cu mici.

Care, in mod cu totul ciudat, incalca toate regulile economice ale cererii si ofertei de la Adam Smith si David Ricardo incoace: era singur dar avea pretul mai mic decat la Festival, unde erau cateva zeci de gratare.

La Festival toti micii erau aliniati la pretul de 1,2 lei. Aici, unde baiatu’ asta avea monopol, micul costa 1 leu.

Ceea ce nu m-a suparat 🙂

Alte titluri