Azi lumea se da de ceasul mortii sa ne convinga ce zi norocoasa e ziua de azi. 07.07.07. Adica 7 iulie 2007.
CombinaÅ£ia de 7 – o cifră considerată norocoasă – conferă acestei zile cheia succesului tuturor activităţilor desfăşurate de-a lungul ei.
Butonam pe la TV si am dat pe 0TV. „Cea mai norocoasa zi a anului” – titrau ei si explicau cum fix ziua de azi este cea mai ferita de ghinioane de peste ani.
Sa le-o zica si alora de-au sarit in aer la Comanesti. Curat noroc sa vina un bou de 19 ani peste tine, care tocmai ai absolvit Academia de Politie, si sa te arunce in aer cu un proectil neexplodat din WW2.
După ce servisem micul dejun şi cafeaua, ne instalasem toţi la plajă pe o pajişte din preajma cabanei. La un moment dat a apărut Bogdan Pricopie, 19 ani, ducând în mână un proiectil pe care ne îndemna să-l vedem.
Speriaţi, unii dintre noi au sărit de pe pături când acesta se afla la vreo 3-4 metri de noi. I-am strigat toţi să lase proiectilul din mână, s-a emoţionat probabil de strigătele noastre, s-a împiedicat puţin şi l-a scăpat din mână.
ÃŽn clipa următoare s-a produs o explozie ÅŸi l-am văzut pe Åžtefan Florea, cel care ne invitase la petrecere, cu faÅ£a ÅŸi corpul distrus de schijele proiectilului. Eram doar la 20-30 de centimetri de el. Eu am fost lovită doar la picior, dar câţiva din colegii de-ai mei, care se ridicaseră în picioare – Constantin BoÅŸcan, Oana Haraba – au fost răniÅ£i mai grav la faţă.
De asemenea, a fost lovit tare la picior, pierzându-şi laba piciorului drept, şi cel care adusese bomba, Bogdan Pricopie, dar viaţa sa se pare că nu este în pericol. După aceea, nu mai ştiu aproape nimic din ce s-a întâmplat. Îmi rămân în minte doar ţipetele celor cu care încercam să sărbătorim un moment fericit, transformat într-unul tragic. (Marturia uneia dintre supravietuitoare, pentru Rompres)