Religia obligatorie in scoli?

Eu sunt impotriva. Pentru ca religia trebuie sa fie o problema de optiune, nu o obligatie.

Si asta in ciuda faptului ca toate cultele recunoscute din Romania s-au pronuntat in favoarea introducerii obligatorie e religiei in scoli.

Evident ca daca bancile comerciale ar fi intrebate de Guvern daca sunt de acord ca persoanele care au credite de rambursat sa plateasca peste suma datorata inca 10 la suta, toate institutiile de credit recunoscute oficial (adica aprobate) ar fi de acord.

Comparatia e putin fortata dar e menita sa ilustreze ideea ca nu cultele trebuie sa fie intrebate daca sa se introduca sau nu obligatoriu religia in scoli.

Cei intrebati ar trebui sa fie parintii elevilor.

6 COMENTARII

  1. Zeu străin

    Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
    la efemera-i mântuire.
    El n-a salvat poporul său.
    Cum te va mântui pe tine?

    Tânjeam să trăim-n fericire,
    el ne-a făcut sângele greu.
    A adus sabia-n omenire.
    E-acesta fiul lui Dumnezeu?

    Să alungăm frica de năluci,
    natura ne e Dumnezeul viu.
    Salvarea noastră este aici
    nu-n cel ce vine din pustiu.

    Priviţi istoria ce-a urmat
    din vrajba cu poporul său,
    dâra de sânge ce-a lăsat
    cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.

    În venerarea credincioşilor,
    an după an el se “renaşte”.
    Sângele curge-n măcelul mieilor,
    când e uscat sunt “sfinte” moaşte.

    De ce grupările creştine
    Trăiesc continuă învrăjbire?
    E răul ce le întreţine.
    “Salvarea” le e rătăcire.

    Dar zeul nostru e pe stânci,
    nu-i este foame şi nici sete.
    Nimeni nu-l poate răstigni,
    are picioarele în pietre.

    Ne-aţi luat altarele de foc,
    pe ele biserici înălţând.
    De-atunci nu mai avem noroc,
    sângerăm cu omul sângerând.

    N-avem nimica cu Avram
    şi zeul lui ce sânge cere.
    Căci venerăm izvor şi ram.
    Ele ne-or duce la-nviere.

    Cuţitul lui Avram străin ne este,
    să creadă alţii c-aduce mântuire.
    La noi mioara ne vorbeşte,
    Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.

    Noi credem în sânziana cântând,
    în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
    ascultăm pădurea, un râu susurând.
    “Iubire!” zâna ne spune în şoapte.

  2. Jalea crucii

    Noi n-avem zeu ce-i răstignit
    şi sângerează de pe cruci.
    Al vostru-acolo s-a sfârşit,
    al nostru-i spirit sus pe stânci.

    Oare ne-om reveni vreodată
    din vraja demonului “sfânt”?
    Crucea lui cea-nsângerată,
    ne duce veşnic la mormânt.

    Ai lui au spus că-i drac în el,
    iar noi drept salvator îl luăm.
    Acelui demon deghizat în miel,
    azi miei tăiaţi îi închinăm.

    El zice că s-a dat morţii pe sine,
    din milă pentru ofranda de miel.
    Moartea-i nu a adus acel bine,
    “Învierea” lui e al mieilor măcel.

    Te chemăm adevărate Dumnezeu:
    Ne scapă de jalea celui pe cruce!
    Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
    Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!