Frate-meu luase cateva pahare la bord si a deschis o discutie. Evident, tocmai terminase Stargate, ultimul sezon si avea idei.
Problema lui era ce se va intampla in momentul in care intreg globul va fi o singura comunitate. Transportul va fi, cu siguranta, o problema rezolvata si intreaga umanitate se va contopi intr-un melanj ciudat de rase.
El pornea de la exemplul comunitatilor izolate, care, pentru ca nu aveau contact cu exteriorul, se combinasera intre ei pana cand toata lumea a devenit ruda cu toata lumea. Ca rezultat al imperecherii intre rude apropiate, au aparut boli genetice. ADN-ul comunitatii s-a degradat.
Degradarea ADN-ului poate duce la extictie. Cel putin la cea a speciei umane, pentru ca omul nu evolueaza natural: nu supravietuiesc cei mai buni din punct de vedere genetic, ci toti membrii rasei au sanse aproximativ egale sa se imperecheze si sa procreeze indivizi care vor perpetua tarele lor genetice.
Nu selectia naturala primeaza ci selectia sociala.
Problema pusa de el era daca in momentul in care umanitatea va fi o singura comunitate, fara sansa reimprospatarii sangelului, nu cumva se va ajunge la degradarea ADN-ului si la extictie?
Rezolvari ar putea fi criogenia – inghetarea unor exemplare sanatoase din rasa umana pentru a le fi folosit ADN-ul mai tarziu. El zice, insa, ca asta nu ar face decat sa amane inevitabilul. Pana la urma si ADN-ul primitiv se va combina cu cel al comunitatii globale si se va degrada.
O alta rezolvare ar putea fi exodul galactic. Umanitatea sa caute lumi locuibile in care sa evolueze independent. Pe parcurs, ADN-ul acestor comunitati ar urma sa fie combinat.
In fine, au mai fost argumente, dar erau prea multe pahare pe masa si le-am cam uitat.