Cred ca sunt dator cu o explicatie. Si asta nu pentru ca unii si-au permis sa ma injure in acest spatiu. Am lasat injuraturile pentru ca am considerat ca ceea ce au scris acele persoane le defineste foarte bine.
Este dreptul oricarui parinte sa faca orice pentru a incerca sa-si salveze copilul si nu contest acest drept.
Nu-i condamn pe parintii acelui copil ca au pornit campania de presa pentru a incerca sensibilizarea opiniei publice.
Cum spuneam, e dreptul lor.
Dar, de aici si pana la a publica doar acuzele parintilor la adresa magistratilor si politistilor care au instrumentat acest caz este mult.
Ca ziarist trebuie sa pui faptele in balanta si sa le prezinti alb, fara comentarii si fara sa dai verdicte. Ziaristul nu este instanta de judecata. Ziaristul doar informeaza.
Cu atat este mai condamnabil ceea ce s-a intamplat cu cat cei care au scris zilele acestea au trecut peste tot ceea ce au scris colegii lor. Care s-au expus si care au muncit din greu sa obtina informatiile la vremea respectiva. Pentru ca atunci politistii au facut zid in jurul cazului.
Nu am nimic cu nimeni. Nu am nimic de impartit. Dar nu-mi convine sa fiu bagat in aceeasi oala cu anumite persoane care semneaza pe la gazete. Pentru ca, din pacate, ziaristii sunt vazuti ca spagari, nesimtiti, uneori, betivi…
Si e greu sa schimbi aceasta perceptie.
Am dat exemplul cu permisul suspendat? E definitoriu. Cum sa mai scrie dupa aia gazeta ta despre cei care depasesc cu mult limita de viteza cand chiar tu ai calcat pe bec?
Cum mai ai curajul sa scrii despre un accident petrecut din cauza vitezei excesive cand chiar tu ai fost prins de radar cu peste 100 in localitate?
E o intrebare.