Spitalele horror

    5
    23

    Reporter Virtual a demarat o campanie impotriva spitalelor horror.
    O initiativa pe care o sa o sprinjin printr-un exemplu. Care mi s-a intamplat acum mai multi ani.

    Suntem prin toamna lui 2002. Armata imi lasase ca amintire o chestie ciudata la spate, in dreptul coloanei, chiar deasupra curelei. Care, intr-o zi, s-a inflamat.

    Si asa am ajuns la Urgente la Spitalul Judetean Bacau.

    Unde sunt luat, sfatuit sa imi aduc schimburi, ca ma baga la cutit.

    La internare, o mastera ma trimite sa cumpar o lama. Abia ma miscam dar m-am dus sa caut un chiosc de la care am cumparat mai multe lame de ras.

    Intr-o incapere insalubra si friguroasa, care se voia a fi un fel de baie, mastera m-a ras pe partea din jurul zonei inflamate.

    Nici macar nu aveam unde sa stau pe burta. Direct din picioare.

    Venisem total neinspirat. Nu avem nici un ban la mine. Si asta a contat mult.

    Nu vorbesc de operatie sau anestezie. Astea au fost cele mai simple etape, chit ca am simtit pe viu cum cresta cutitul prin mine.

    Anestezia a fost locala. Foarte locala.

    Brancardierul care m-a carat in salon avea chef de curse. Un perete nu a ramas neizbit de targa aia pe rotile din care m-a aruncat ca pe un sac cu cartofi in pat.

    Pe moment nu mi-am dat seama ce e cu patul.

    Cand mi-am revenit am vazut: nu avea cearsaf. Stateam pe spate, cu pansamentele direct pe o saltea jegoasa.

    De invelit, eram invelit cu o patura. Pana intr-un moment in care un pacient din salon mi-a zis sa am grija cu patura, sa feresc partea cu pata de borala.

    Pe seara, cand mi-am mai revenit si am putut sa ma misc, m-am dus la asistente sau ce-or fi fost alea sa le cer macar un cearsaf.

    – Ce vrei tu? cearsaf? Da’ unde lucrezi?

    – Sunt ziarist, lucrez la …

    -Pai sa scrii mata la ziar ca nu avem cearsafuri.

    Asta a fost. Singura noapte petrecuta intr-un spital cu adevarat horror.

    Ar mai fi fost multe de spus despre acel episod. Multe amanunte le-am uitat pentru ca asa ceva nu merita sa fie tinut minte.

    Nici macar numele asistentelor sau doctoritelor care au fost de garda in noaptea aia nu le mai tin minte. Dar le doresc tot binele de pe lume. De pe lumea ailalta!

    5 COMENTARII

    1. Mi-am rupt mana in 1993 si am fost internat la Spitalul Judetean pentru a fi operat. Acolo am fost pocnit in ultimul hal de catre doctorul Tilea, direct in plex, pentru ca am avut neobrazarea sa ma uit pe geam. Am crezut ca mor pe loc. Revenit dupa un an pentru operatia de scoatere a tijei metalice, am fost pur si simplu refuzat de acelasi doctor; parintii mei au fost obligati sa se roage de alt doctor (cu bani, desigur) ca sa ma interneze si sa imi scoata tija.

      Am 13 ani de cand nu am mai frecventat spitalul acela. Sper sa imi mentin recordul pe mai departe.

    2. Operatie de scoatere a apendicelui acum vreo 6-7 ani. Nu-mi amintesc decat trei lucruri:

      1. ca boul care mi-a facut anestezie in coloana a bagat acul de vreo trei ca “n-am nimerit din prima, sefu'” si durea ca naiba

      2. gandacii care marsaluiau pe pereti noapte si pe care ii auzeai cum merg

      3. vaca de asistenta care mi-a gresit doza de calmante si acum sunt alergica la algocalmin si piafen. O injur de fiecare data cand ma doare “dovleacul” si nu prea am ce pastile sa iau.