Nu cred ca la ora actuala, in Teatrul “George Bacovia” este cineva pe care sa pot sa-l numesc ca fiind varf sau mediocru. La teatrul municipal nu exista mediocritate. Toti actorii au inteles ca s-a schimbat ceva si a inceput sa le placa. Am avut si noi mici neintelegeri. Acum au inceput sa miroasa lumea teatrala, adica “nu mai suntem doar la noi in baie cei mai buni”, cum se spune pe la noi.
Am invitat-o la noi pe Theo Herghelegiu care a montat doua spectacole: “Dragoste in patru tablouri” si un proiect sponsorizat de Fundatia “Ion Ratiu”- “Ploaia care nu inceteaza niciodata”. Dan Tudor, un alt tanar regizor talentat, a realizat “Mizantropica”. Eu cred ca directorii trebuie sa aiba curajul sa le ofere regizorilor tineri posibilitatea de a se exprima. Asa am montat un spectacol pentru liceeni, o dramatizare a lui Ion Manoliu dupa scrierea lui Mircea Eliade – “Romanul adolescentului miop” – spectacol foarte bine primit de publicul tanar.
Destinul actorului e aruncat intr-un abis a carui luminita nu cred ca o vom putea vedea prea curand. Pana cand nu se va crea un sindicat al actorilor (asta am putea invata de la occidentali) nu vom iesi din golul asta. Nu oricine poate sa denigreze tagma asta. Suntem niste oameni alesi, cu har, si nu e o meserie usoara, ar trebui sa fim respectati.
Sursa: interviu cu Adrian Gazdaru, directorul Teatrului municipal Bacovia Bacau.
Faza asta cu denigrarea actorilor e buna. Chiar foarte buna.
Alex, tu ce parere ai?
Nu au inteles nimic. Vad ca vorbesc de lumea occidentala, de preluarea unor modele din vest, dar as fi si eu curios cand vor invata sintagma “clientul e rege”? Actorul roman se da independent, insa la primul hop se ascunde in spatele statului, birocratiei, institutiilor locale. Vrea sa fie judecat pentru performantele sale actoricesti, nu si administrative. Normal: ca sa o judeci pe Theo, trebuie sa ai studii in domeniu; ca sa analizezi pierderile financiare, nu iti trebuie decat diploma de 4 clase.
As fi mandru ca teatrul bacauan sa se ridice la nivelul cel mai inalt. Traim, totusi, intr-o Romanie prea centralizata ca sa avem mari pretentii.