Imaginati-va ca sunteti invitati la o petrecere. Nu ceva pretentios, ceva la care te duci de obicei cu mana goala. Acolo bei, mananci, fumezi din ce-ti ofera gazda. Dupa ce te-ai abtiguit bine, incerci s-o inghesui intr-un colt pe fiica celui care te-a invitat.
Ala te vede si iti trage un spitz in fund si te da pe usa afara. Iar tu te plangi dupa aia ca nu te-a tratat frumos si ca nu e democratie.
E o parabola.
Am fost nevoit sa sterg cateva comentarii care nu-si aveau rostul. Nu e vorba de clasicele acuze la adresa unor oameni care, oricum, nu sunt prin zona sa se poata apara, ci de niste insulte care chiar ca nu au ce cauta.
Dupa ce le-am sters, au sarit in sus: “Nu e democratie”!
Da, nu e. A zis cineva ca aici va fi democratie?
Aici e teritoriul meu si eu fac legea. De cate ori trebuie sa o spun?
imi place posterul… dar intrebare care este mesajul?
Am citit din ce in ce mai rar blogul tau Razvane. Am sa iti spun ceva la care merita sa te gandesti. [poti posta sau nu comentariul meu] ~Ziarist sau nu, taran sau intelectual, prost sau destept, n-are importanta…puteai sa iti dai cu parerea si sa iti exprimi ideile intr-un…sa-i spunem spatiu public. Asta era toata ideea blogului tau. De asta avea succes. In momentul in care incepi sa cenzurezi, sa DICTEZI ce apare sa nu, strici tot farmecu. E pacat…sincer. Toate cele bune Razvane !~
Hai sa nu confundam libertatea cu insulta. Nu am zis ca dictez ce apare aici, insa nici nu am chef de procese cu persoanele care au fost insultate aici. Daca o persoana are de criticat alta persoana, e liber sa o faca atata vreme cat o face cu argumente; onomatopeele, nu sunt si nu vor intra in categoria argumentelor.