Despre negociere

negociere.jpgEu cred ca exista un virus al prostiei in tara asta. E specific romanesc si de aia se cheama “neam-prostie”, ca e ceva national, specific neamului nostru.

Virusul asta exista latent in toti, insa se trezeste la viata doar in anumite persoane, si e stimulat de ascensiunea gazdelor pe scara sociala. Bunoara, virusul neam-prostiei este trezit de avansarea in rang a unei persoane, de fuctia de sef peste ceva capatata de cate unul, de puterea pe care crede ca primeste Gigel cand i se da pe mana o legitimatie.

Bunaoara, la faza de la Metro, cand tipul de la paza a vrut sa-mi stearga fotografiile din telefon, insul a abordat cea mai tembela varianta.

Putea veni la mine si sa spune ceva de genul:

“Stim ca s-a intamplat o situatie nefireasca, ca din cauze ce tin de programul nostru a trebuit sa asteptati jumatate de ora in plus la case, ne cerem scuze si promitem sa remediem aceasta disfunctionalitate. V-am ramane datori daca ati binevoi sa stergeti acele imagini pe care le-ati luat cu telefonul”.

Dar nu, Gigel a decis sa o faca pe Gigi-Durul: “Eu sunt Costica de la scularie, am levierul in mana si daca nu stergi pozele te ia mama lu’ proces-verbal, ca eu am putere si tu esti un parlit de client bun naumi sa ne dea bani”.

O abordare extrem de naspa. Pentru ei. E fix genul de abordare care ma calca pe bataturi. Pentru ca nu suport marlania. Si fac fix invers.

Si am nenumarate alte exemple in care unii care considera ca “s-au ajuns” daca statul sau patronul le-a dat o fucntie cat de mica, se considera niste mici Napoleoni si nu mai incap in pantaloni de atata autoritate.

Oameni buni, functiile sunt trecatoare. Iar daca vreti sa obtineti ceva, e o zicere veche: “limba dulce, mult aduce”. Nu toata lumea se teme de autoritatea pe care considerati ca o reprezentati. Unii au pielea tabacita de atatea amenintari si urechile invatate cu urletele si nu mai sunt asa de usor impresionabili.

2 COMENTARII