Demasificarea demasificarii sau de ce este ieftina publicitatea pentru manelisti

Ani la rand s-au invatat sa cumpere publicitate la kilogram. Au de vandut o cafea, un jelibon, un carnat, agentia face planul si spune: cumparam spatiu la Pro, la Antena, cumparam in Libertatea, in Evenimentul, facem panotaj.

E simplu. Aproximezi cati posibili cumparatori vor vedea reclama. Calculezi puncte de audienta. cati cititori are ziarul Cutare? cati trecatori vor vedea panoul de pe cladire?

Dar vremurile se schimba. Lumea se complica. Demasificarea (vorba lui Tofler) s-a produs si se merge pe demasificarea demasificarii. Nu mai e de mult lumea lui AT&T si al sau telefon negru. A trecut si vremea in care telefoanele invadasera piata in mii de modele si culori. A trecut chiar si vremea in care telefonia era fixa (cu telefoane in mii de modele si culori), mobila (cu aparate in mii de modele si culori) sau VoIP, la care iti trebuiau casti si microfon, dar acum apar si telefoane in mii de modele si culori.

Cum spuneam, lumea s-a complicat pentru ca s-a schimbat consumatorul. Nu si advertisingul si publisherii. Cel putin cei romani.

Da, consumatorul s-a schimbat mult, are fite (li se spune preferinte), vrea personalizarea produsului si serviciului. Vrea sa fie gadilat de vanzatori, de publicitari, vrea ca producatorul sa se roage de el sa-i cumpere marfa, sa primeasca si altceva in plus.

Cum reactioneaza publisherii? Se fac ca nu inteleg. Isi pun ochelari de cai ca sa nu vada schimbarea preferintelor de consum. Si se ingramadesc toti sa cucereasca segmentul acela de consumator tamp, care nu stie pe ce lume traieste si care inghite orice i se ofera. Problema ca acesti consumatori facili sunt tot mai putini, in ciuda faptului ca sunt tot mai vizibili. (Desigur, vizibilitatea este data de tam-tam-ul mediatic pentru cucerirea lor).

Pentru ca toata lumea se arunca pe acest segment tot mai ingust, raman descoperite nenumarate alte segmente. Care raman descoperite si EXCESIV DE SCUMP de castigat. Pentru ca cine doreste sa intre pe aceste segmente trebuie sa cheltuie mult de unul singur.

Concluzia: toata lumea se bate sa castige manelistii si pierde din vedere celelalte segmente. Pentru care publicitatea nu este la fel de ieftina.

6 COMENTARII

  1. Ca si in moda….acesta este momentul manelei, asta se asculta acum de foarte multa lume (how sad), asta se vinde si vinde la randul ei. Din punctul meu de vedere televiziunea, de exemplu, nu mai e demult un mijloc de informare in masa (din plaja de 200 de programe daca sunt 10% care respecta tagma), astfel ca e destul de natural ce se intampla. Publicitatea isi ocupa teritoriul si il scurma pana cand nu mai este nimic de ciugulit din el. In cativa ani internetul va ajunge la fel. Rationamentul tau e corect, dar natural totodata. Totusi, tocmai asta e si menirea domeniului publicitatii, advertiserii si publisherii trebuie sa se schimbe odata cu acel consumator de care aminteai. Altfel nu merge treaba. A…..si nu exista un singur tip de consumator. Ar fi fost prea usor.

    De ce asculta lumea manele? Sunt simple, usor de inteles, utilizeaza un vocabular extrem de restrans, un “repertoriu” la fel de restrans in originalitate si creativitate. De ce urmareste lumea spumoasele povesti de la OTV? Sunt kitchoase, relativ simple de inteles, te distrag de la alte treburi grele pe care le ai de facut, te arunca in pat cu un pumn de seminte eventual si te lasa asa, lenes, pentru cateva ore.

    Anyway, tin se te contrazic un pic…ca viitor account manager intr-o prestigioasa companie de publicitate (blahblahblah) cred in bunul gust si in rafinamentul unor campanii care stiu sa-si selecteze consumatorii sau care stiu sa-i faca pe acestia sa se simta selectati. E ceva cand nu mergi pe aceeashi scara rulanta ca toti ceilalti si tocmai asta se urmareste in companiile care se respecta. Campanii care prind tocmai pentru ca ies din tipar, doar pentru ca se-lec-tea-za. Inca ceva, cand vine vorba de publicitate, televiziunea ocupa un decent loc al treilea, dupa panotaj si print (In curand va fi si dupa internet :D) si inca n-am vazut panouri cu anexe manele la casetofoane 😀

    Inca ceva….vina nu apartine numai agentiilor, ca aleg anumite intervale orare/emisiuni, ci si a televiziunilor care, dupa sistemul “o mana se spala pe alta” sau “operatiunea atrage cascavalul”, se compromit. Uh, ce post lung…

  2. Manelele se pliaza exact pe gustul consumatorului de manele. Multi cred ca maneaua i-a “educat” pe romani spre acest gen de muzica, insa de fapt a ocupat un loc pe piata care era gol de mult ori era umplut cu muzica lautareasca sau cu Albatros din Galati.

    Companiile de publicitate studiaza comportamentul consumatorului si profita de gusturile acestuia. E aiurea sa credem ca o campanie publicitara poate forma gusturi. Degeaba se gandesc campanii destepte adresate paturii de mijloc, daca gusturile paturii de mijloc sunt exact aceleasi ca ale paturii de jos.

    Nu este treaba unei televiziuni sa-si bata capul cu “la ce ora sa bagam cutare reclama”. E treaba agentiei sa stie la ce ora are impact maxim o reclama. Treaba televiziunii e sa-si vanda spatiul publicitar. Atat! Si il vinde, in functie de cui se adreseaza o anumita emisiune. Si cata audienta are.

    E absurda chestia cu “tv nu mai e mijloc de informare in masa”. Daca TV-ul nu-i atunci care e? Internetul? Cu rata de penetrare din Romania? Ma apuca rasul. Ce intelegi tu, Stefana, prin informare in masa?

  3. You didn’t get my point sau m-am exprimat eu mai putin clar.

    1. Publicitatea nu formeaza gusturi, agentiile care se respecta fac reclame si campanii de/cu bun gust, pentru ca este necesar ca imaginea unui anumit produs sa emane bun gust si sa creeze macar impresia de calitate. Il face pe consumator sa nu se simta un cumparator mucalit retardat. Excludem reclama cu “lemon lime” si altele de genul….

    2. Treaba televiziunii este sa atraga populatia pentru a avea un rating ridicat (pentru a/si asigura un pret ridicat al unor intervale orare) si atrage populatia cu rahaturi. N-am spus ca e treaba televiziunii sa-si bata capul cu la ce ora baga o anumita reclama.

    3. Aici poate trebuia sa adaug la “tv nu mai e mijloc de informare in masa” si “IN ADEVARATUL SENS AL EXPRESIEI”. Daca tu consideri ca toate televiziunile au, pana si la stiri, materiale de calitate, e opinia ta.