Ea l-a ucis!?

La scoala sintem invatati ca poporul nostru este unul pasnic, care in istoria sa milenara nu a cotropit nicicind alte tari si ca punem pe masa, drumetului care ne bate in poarta, si ultima bucata de piine.

Fals. Ne complacem in povesti nemuritoare care ne gidila simtamintele, dar, de fapt, sintem doar zgirciti, rai si ipocriti invidiosi care se duc la biserica pentru a se ruga sa moara capra vecinului.
Jandarmul care s-a sinucis marti este ultimul exemplu din acest sir.

Insurat, cu nevasta insarcinata si gata sa nasca, omul n-a mai rezistat psihic dupa ce gazda l-a amenintat ca-l da afara din casa daca nu-i da repede cei 300 de euro pentru chirie.

Femeia l-a instiintat ca-i va schimba yala de la apartament si-i va vinde lucrurile, cite reusise sa agoniseasca. Barbatul, pregatit sa-si salveze semenii, nu a reusit sa se salveze pe el.

Acum, proprietara apartamentului pazeste usa de la morga spitalului, de teama ca nu cumva familia jandarmului sa ia trupul acestuia fara sa-i plateasca si ei chiria restanta.

4 COMENTARII

  1. Bine-ai zis cotoroanta…

    Din pacate atat in cazul jandarmului cat si in cazul femeii se poate vorbi de o neintelegere a rostului nostru pe pamant. Mai ales din punctul lui de vedere. La ea se poate adauga fara a gresi si de o neintelegere a substantivului OM si a locului pe care il ocupa in intreaga creatie, adica de fiinta rationala.

    Cred totusi, dupa cum se poate constata si din acest caz, ca se putea gasi o solutie. Desigur, e usor sa stai pe margine si sa faci comentrii insa asa ce-a castigat saracul? O femeie fara barbat, un copil fara tata, o societate fara un individ si poate cel mai important, UN SUFLET PIERDUT!

    Din pacate se poate vorbi de o criza de personalitate pe plan mondial, insotita desigur si de depresie. Este rodul globalizarii si a divinizarii tehnicii.

    Am scris ceva aici, Razvane poti sterge linkurile daca le consideri publicitate:

    http://sceptik.wordpress.com/2008/01/24/suntem-chemati-la-marturisire/

    http://sceptik.wordpress.com/2007/09/27/iata-unde-duce-lepadarea-de-dumnezeu/

    Fara a vrea sa fac prozelitism sau pe moralistul cum se spune, avem nevoie sa redescoperim valorile traditionale, lucrurile simple care dau sens vietii si sa nu ne ingrijim in asa hal de cele materiale.

    Voi ce credeti?

    Lumea vrea sa fie fericita. Logic cumva, insa practic imposibil. Nu exista dreptate pe pamant nici fericire pura. Viata e plina de durere. Daca incepi sa cauti fericirea in lucrurile efemere, vei sfarsi mai nefericit ca la inceput. Ne desfatam cand mancam ceva bun, insa dupa ce ne umplem matele, fericirea devine durere. Ne desfatam cand privim ceva frumos, insa imediat cum acel ceva dispare din ochii nostri, ne reluam traiul mizer. Ne simtim bine distrandu-ne, insa imediat ce distractia dispare, resimtim oboseala si stres.

    Vorba Sfantului Iustin Popovici, omul cauta fericirea prin orice, ba s-a facut pe sine dumnezeu si tot n-a gasit-o. Vorbeste mereu despre progres, dar ce progres poate fi acela cand sfarsesti in moarte. La ce-ti mai foloseste atunci progresul?

  2. Cred ca exagerezi. Nu-i bai, ca nici eu nu suport fiinte abjecte precum individa din videoclip. Insa principalul vinovat e jandarmul. Odihneasca-se in pace, ca tot a fost astazi inmormantarea lui, insa nu pot sa accept modul in care a crezut ca isi va rezolva problemele. Durerea de pe chipul sotiei si a parintilor lui stau marturie.

  3. eu nu m-as grabi sa condamn un om pentru faptul ca s-a sinucis… cu atat mai putin sa-l consider dobitoc. da, poate e vorba de lasitate pe undeva dar, pe de alta parte, nebanuite sunt caile… la un moment dat in viata lui, acel om probabil ca a condamnat la randu-i pe un altul care si-a luat viata. suntem prea siguri de noi insine si avem senzatia ca suntem de neinvins, nu vrem sa acceptam ca secunda de nebunie ne poate acapara. ca atat trebuie, o secunda de nebunie, disperare sau cum vreti voi sa-i spuneti. clar, n-ar fi trebuit sa-si ia viata pentru bani. nu pentru 300 de euro!!!. daca asta o fi fost intr-adevar, motivul sinuciderii. putem banui ca asta l-a determinat. adevarul il stie insa numai el. care nu mai este. sa-i fie tzarana usoara. sper ca mama cu copilul sa-si gaseasca puterea necesara de a-si continua viata.

    in ceea ce o priveste pe proprietara… am decentza de a nu ma pronuntza aici.