Una dintre legendele preferate ale românilor se refera la ideea ca tara noastra a fost cindva “grinarul Europei” si acum nu mai este. Ideea nu este noua, ea apare inca din timpul lui Cuza si a fost plimbata de la un partid la altul pina la venirea comunistilor. Dupa 1989, legenda a fost repusa in circulatie.
Conform unor statistici citate de prof. dr. Victor Axenciuc
, productia de cereale a României la 1860 era evaluata la 115 milioane de franci, din care se exportau grine in valoare de 36 de milioane. Exporturile tarilor europene erau la vremea respectiva in valoare de 573 de milioane de franci.
Un calcul simplu arata ca România detinea 6,2 la suta din exportul de cereale al Europei, departe de a fi “grinarul” continentului. In perioada interbelica, dupa reforma agrara, tara noastra pierde avantajul randamentului culturilor in mari exploatatii, iar exporturile cad, mai ales in ultima parte a acesteia. Astfel, intre anii 1934-1938 exporturile românesti de cereale se reduc cu peste 80 la suta fata de perioada 1909-1923.
Conform sursei citate, România conta cu 3,9 la suta din importul de cereale al Europei si cu 14,7 la suta din exportul sau.
Concluzia este simpla: România nu a fost niciodata grinarul Europei, oricit de mult ne incinta sa ne imaginam acest lucru.
Romanilor le place sa se creada cei mai buni si cei mai importanti. De aici si faza cu granarul, cu scolile cele mai bune, pozitia geo-strategica, etc. Tot felul de legende tembele care nu mai corespund demult cu realitatea (asta in cazul in care la un moment dat ar fi fost reale).