Lipite de o statie de benzina trona o gramada de stelaje de bere cu sticle goale. Stelajele erau frumos aranjate, pe doua randuri, inalte cam pana la pieptul unui om si pe o lungime de vreo zece metri.
Intr-un capat, nivelul stelajelor era mai ridicat cu o lada, cale de vreo cinci lazi. Adica zece stelaje depaseau inaltimea medie a gramezii, in timp ce in capatul celalalt lipsea un nivel.
Un angajat al statiei s-a apucat sa-si faca de treaba si sa care stelajele sintr-un capat in altul.
Se opintea sa ridice lada cu sticle goale, si le cara cate una in celalalt capat.
Eu cred ca isi facea de munca, sa nu spuna sefii ca nu sta degeaba.
Pentru ca daca ar fi judecat putin, putea sa-si optimizeze munca, in asa fel incat sa o termine intr-un timp mult mai scurt si nici sa nu-l doara spatele de la atata carat.
Cum? Simplu: se apuca de tras una cate una lazile de bere din aproape in aproape. Si asa, fara sa ridice prea mult, doar harsaind stelajele, facea repede treaba si nici nu obosea prea mult…