Campania electorala virtuala

Daca am fi avut politicieni pe plan local, acestia ar fi speculat noua tendinta in materie de comunicare electorala si s-ar fi orientat rapid catre mediul virtual. Si-ar fi tras blog, ca Nastase, si-ar fi facut blog anonim indreptat impotriva contracandidatilor, ar fi creat site-uri de informare si ar fi jonglat pe messenger cu alegatorii.

Avem cel putin 45 la suta dintre alegatori care nu stiu cu cine vor vota. O piata uriasa, deci, pentru cei care doresc sa pescuiasca voturi. Si total neglijata, deoarece candidatii bacauani nu lupta sa-si atraga simpatia si voturile celor nehotarati, ci se chinuiesc sa-si pastreze alegatorii proprii, iar, in prostia lor, unii cred ca ar putea fura voturi de la alegatorii contracandidatilor.

Cum as face o campanie virtuala? Continuare

5 COMENTARII

  1. Dpdv electoral, cei 45% de virtuali alegatori nu exista. E frumos sa iti doresti sa obtii voturile lor, insa nu mi-as baga resursele financiare si de imagine in cai verzi pe pereti. Niciun stat democratic nu reuseste sa adune 60% prezenta la vot. Nici chiar Australia, cu vot obligatoriu, nu poate trece de pragul de 80%.

    In schimb, Occidentul si-a mutat interesul pe crearea unor organizatii civice, specializate, care sa intre in contact cu puterea politica (oricare ar fi ea) de pe pozitii de forta. In asemenea circumstante, votul politic e nesemnificativ, lipsit de importanta. Ca e Hillary, McCain sau Obama, lobbyistii isi vor continua campaniile in acelasi mod…

    Din pacate, Romania e prea necivilizata (ca sa nu spun salbatica) pentru a putea trece peste complexul puterii politice. La noi, chiar si o pozitie de consilier local e vazuta ca o trambulina catre bogatie, cu toate ca rolul ei ar trebui sa fie invers: o modalitate de a plati societatii datoriile morale acumulate in cursa pentru imbogatire. Iar politicienii sunt dobitoci, cu foarte putine exceptii.

    Ideea ta e buna pentru un sistem politic insalubru (gen Romania), ce coordoneaza o societate vibranta si civilizata (niet Romania). Ceva gen Singapore in anii ’80 sau Venezuela zilelor noastre.

  2. Alex, cei 45 la suta exista, insa nu intereseaza pe nimeni. Din cei 45 la suta tot poti aduna 20 de procente, capabile sa te inscrie la turul doi de scrutin.

    Evident ca ideea mea nu se bazeaza pe un sprijin politic, chiar il evita. Totul se bazeaza pe un contact personal cu electoratul, intermediat de Internet.

    Cand te adresezi fiecarui potential alegator in mod direct pe messenger, ce nevoie mai ai de sprijin politic?

  3. Radu, blogurile de campanie nu au fost niciodata si nu vor fi vreodata semnificative pentru un scrutin electoral. Tot respectul pentru ideea de blogger, dar politica inseamna mai mult decat niste posturi pe net, sau buzz-uri IM. Priviti celebrul blog Nastase. Dupa perioada incerta a inceputurilor, pe el s-au aciuat doar sicofanti ai lui Adrian, persoane care oricum ar fi votat pentru el. Daca Stolo si-ar face maine blog, s-ar lovi de aceeasi problema.

    Aia 45% de care vorbea Razvan exista, insa nu ca o masa clasica de manevra, care ar putea fi convinsa sa treaca de o parte sau de cealalta. In SUA incerci sa ii atragi prin muzica, prin show, prin campanii inteligente, create nu de staff, ci de oameni dedicati cauzei lor. In Romania, faci un blog pe wordpress.com, bagi plictis la greu (Iliescu e maestru in domeniul asta) si iti inchipui ca 50 de comentarii = 50 de voturi.