Romania? Care Romania?

    In cateva zile media internationala ne-a acordat ceva mai multa atentie. Adica s-a pus cu biciul pe noi si ne-a luat la misto.

    Doua caricaturi in niste ziare fac aluzie la obiceiul romanesc de a cersi in strainatate:

    caricatura-0.jpg caricatura-1.jpg

    romania.jpgClipul de prezentare al Romaniei la Campionatul European contine niste poze cu tigani burtosi incovoiati sub greutatea kilelor de aur. (sa ne amintim ca la nu stiuce turneu mondial francezii de la l’Equpe scrisesera de fotbalistii nostri ca despre niste virtuozi tigani).

    O reclama la Toyota se ia tot de fotbalistii romani care par sa simuleze prea multe faulturi:

    In fine, astea-s pe scurt. Ar trebui sa ma deranjeze aceasta situatie. Insa pe mine nu ma afecteaza. Pentru ca stiu ca toate aceste intepaturi exprima, de fapt, adevarul.

    Asta e situatia si nu ne face deloc cinste si, cu atat mai mult, nu e indicat sa protestam.

    Doar sa incercam sa indreptam lucrurile. Asta e singura cale.

    3 COMENTARII

    1. Din moment ce tiganii aia burtosi sunt, de fapt, bulgari in Bulgaria, din moment ce nu ma iau de francezi (desi ar merita) pentru gestul lui Zidane de la CM 2006, mi se pare o nesimtire din partea organizatorilor campionatului european si a firmei Toyota. Ah, cu cersetorii nu am nimic, sunt o pata pe obrazul nostru.

      Eu zic sa acceptam ceea ce e de acceptat si sa refuzam acuzatiile prostesti si nefondate.

    2. Reclama chiar are o doza de umor si e o idee interesanta… Ia rin rest.. tigani si infractori am exportat cu milioanele in Europa… manelistii cu lanturi groase la gat se numara printre elementele de identitate nationala… de cersetori am umplut Parisul, toata Italia si inca juma’ de Europa… scuzati… dar asta-i tara, astia-s locuitorii. Stiiiiu… olimpicii, premiantii, performerii, oamenii cinstiti etc etc etc… dar astia sunt prea putini sau nu ies in evidenta… pe cand manelistii si cocalarii cu cetatenie romana sunt mult mai vizibili. Asta e. Sa ne purtam povara fara sa ne evervam, atata timp cat nu avem tupeu sa ii spunem cocalarului de langa noi sa-si dea mai incet magaoaia sau tiganilor de pe nu’sh ce strada, gen Alecsandri, sa nu-si mai lase puradeii sa-si faca nevoile pe trotuar si sa stea in mijlocul strazii, ca sa-i ocoleasca masinile … Romania e si asta, nu doar poezie, oameni de stiinta, sportivi, etc…

    3. In mod cert Romania nu inseamna doar poezie, oameni de stiintza sau sportivi. E adevarat si ca, toate aceste intzepaturi “externe” reprezinta o realitate si da, e adevarat si ca cersetorii sunt o pata pe obrazul nostru.

      Din cate mi-a fost insa, dat sa vad, calatorind cand mi s-a ivit ocazia, la fel de adevarate sunt toate aceste “atribute” si pentru cei din afara. New York-ul colcaie de cersetori/homeless, Philadelphia la fel. Dorm pe banci in parcurile centrale, scormonesc in gunoaie, fura si-ti cer cate o tigara imediat ce te vad ca ai avut “curajul” sa-ti aprinzi una in fata lor. Prin anumite cartiere ale Washingtonului iti este frica sa mergi pentru ca brusc, te simtzi incoltzit de priviri ahtiate dupa comiterea unei infractiuni. Gunoaie sunt peste tot. Gunoaie la propriu si gunoaie de oameni.

      Diferentzele intre ceea ce suntem si ceea ce parem a fi sunt cred, date mult de modul in care alegem sa iesim in fatza. In cele mai multe filme straine, infractorul este pedepsit, politzistul corupt este descoperit si inchis, cersetorul este un om care nu are carte, pentru ca invatzatura lui e viatza insasi (apropos, mi-aduc aminte de un astfel de om pe care l-am cunoscut in gara la Bicaz…sa tot stai de vorba cu el). In filmele noastre, cele mai multe, premiate chiar la Cannes sau la alte festivaluri, eroul principal este tziganul ala rau, infractorul nu este prins pentru ca bate mana cu politzistul corupt, Romania este prezentata ca o tzara a avorturilor. Imi permit sa cred ca SI aceasta este Romania nu doar Romania. Din pacate, aceasta SI-Romanie a devenit partea noastra preferata, chiar daca ne doare sau chiar daca radem de noi insine, luand-o pe ea peste picior.

      Poezia nu ne-o promovam sau mai rau, nu ne intereseaza. Desi stim foarte bine ca-i prezenta, ca o scriem, ca noi insine suntem poezie. Poezia insa nu socheaza… Sau ar shoca poate, daca ar fi scrisa de un mare criminal. Sportivii de performantza ii tzinem ascunsi in buzunare pentru a-i scoate, cand deja, e poate prea tarziu. Si pentru ei si pentru noi. Preferam jurnale sportive in care nu ni se mai prezinta de multa vreme performante ci, can-can-uri.

      In plus, motivat sau nu, ne urim lucratorii din Bangladesh si ne urim chinezoaiecele.

      M-am lungit inutil cand, de fapt, voiam sa-mi exprim parerea in doar cateva cuvinte: Romania este atat poezie cat si mizerie. Spre deosebire insa de altii, noi alegem sa ne promovam in afara mai mult cu mizeria.