Maria sa, crismarul

Ce poti face intr-o simbata dupa-amiaza, in care ploua cu galeata – deci iesitul la iarba verde se exclude din start – si nu ai chef sa stai in casa? Bingo, mergi la crisma! “Crisma” e un fel de a spune. Te duci la un restaurant, la o terasa acoperita, sa nu-ti ia ploia vopseaua.

Problema este ca in Bacau cel putin, simbata sint nunti. Nunti sint si duminica, dar, de dragul argumentarii, sa vorbim doar de ziua de simbata. Deci, intri in curtea respectiva si te asezi la o masa mai ferita de ploaie. Si vine fata sau baiatul si-ti spune frumos ca poti comanda orice, dar numai bautura, ca bucataria e ocupata de nunta. Sau nunti, ca daca spatiul permite, se fac in paralel.

In situatia asta, ce faci? Intii iei la numarat localurile in care, de regula, se organizeaza nunti. Ca sa le tai de pe lista. Dupa aia, mai tai de pe lista crismele in care adaosul e prea gogonat, pe alea unde stii ca aprovizionarea se face de la Protan si te indesi in cea mai apropiata terasa care a rezistat selectiei.

Si comanzi, de exemplu, clatite. Pret acceptabil, de aia ceri, hulpav, cite doua portii si astepsti sa vina chelnerul si sa-ti spuna ca, stiti, nu mai avem compozitie si a spus bucatarul ca nu mai face…

Cum exista o solutie la toate, te duci in primul magazin deschis si iei la rind ingredientele: faina, lapte, apa minerala, zahar… Si oua. “Oua luati de la cosmetice” – ne spune serioasa vinzatoarea. Si daca izbucnesti in ris si ceri explicatii, cum adica, ouale la cosmetice, ti se raspunde serios: “pai, acolo este locul lor”…