Da, nu credeam sa gasesc in Bacau o crasma pe gustul meu. Uite, insa, ca am gasit. Se numeste Casa Porto si ca sa ajungi la ea iti trebuie ochi de vultur si orientare buna in spatiu, dar poate e mai bine asa, o fi si asta un mod de selectare a clientelei.
Am fost aseara. Locul este splendid. Nu poate fi descris. Imaginati-va niste mese aranjate cu gust in gradina, pe malul unui lacusor incarcat cu nuferi, cu piscina, cu chelneri vioi, relaxati, glumeti, decenti…
Asa-i ca nu pare a fi in Bacau?
Mai imaginati-va niste portii de mancare decente ca marime si ca pret. O atmosfera extraordinara, cu muzica anilor ’80. Muzica romaneasca a anilor ’80: Mihaela Runceanu, Mirabela Dauer, Dida Dragan, etc…
Si stiti care e culmea? Ca in fiecare noapte vine Garda si le da amenda pentru tulburarea linistii publice. La reclamatiile unui vecin. Desi, sincer, cu muzica din difuzoare puteam discuta decent la masa, fara sa urlam…
Bun, ca sa nu fie totul OK, am vazut ca locul sufera de una din bolile localurilor bacauane: nu au gasit inca nici un sistem de a incuia usa la toaleta.
speram sa nu spui ca e vorba de Casa Porto 😀 mancare buna, au o salata grozava de varza, una din care iei trei linguri si mai ceri inca una si-nca una si-nca una, pana la nota de plata unde vezi ca ai halit 8 salate care te costa 400 de mii 😀 In rest foarte ok
:)))) tare faza cu salatele… 🙂
Si, totusi, unde vine asta? Ca vreau sa mananc si eu 8 salate cu 400.000.
@Dorin: Eşti dispus să dai 40 de lei pe 8 salate? Nicio problemă, te rezolvă băiatu’: 2 kg de varză, 100 ml ulei, 20 ml oţet (de vin sau de mere, după gust), sare de la Tg. Ocna şi, ca să nu mă blestemi pentru designul minimalist al salatei, voi folosi 2 roşii, câteva fire de pătrunjel şi, hai, treacă de la mine, câteva rondele de fenicul. Profitul meu, consistent.
@Radu: Mentalitate tipic romaneasca: de ce sa dau banii pe o salata, daca mi-o pot prepara singur, rezultand si o economie consistenta in bugetul propriu. De fapt, pe mine ma interesa locatia, nu salata. Am gasit 3 descrieri la superlativ, pe 3 bloguri diferite, ceea ce face interesant locul. Si ca sa fii linistit, sigur nu iau salata cand ajung acolo.
PS: Am gasit si locatia pe unul din cele 3 bloguri, asa ca nu mai am nedumeriri.
Am încercat şi eu marea cu degetul. Poate, întâmplător, puneau botul cei de la MediaPro şi continuau cu mine emisiunea culinară a regretatului Radu Anton Roman.
socalu, si eu am fost acolo si preturile mi s-au parut decente si locul este intr-adevar minunat. cred ca intr-un “pretz decent” trebuie sa intre si confortul 🙂
Ca la pomul laudat nu trebuie sa te duci cu sacul, stiam. Insa dupa ce citisem/auzisem doar lucruri bune despre respectiva locatie, am zis ca trebuie neaparat sa vad minunea. Si am vazut-o, sambata seara. Chiar daca per total i-as da o nota 8 spre 9, aici voi puncta mai mult neajunsurile. Pentru ca e pacat de un loc atat de frumos si prea putin valorificat. Mai intai, din punct de vedere tehnic: calea de acces, de la sosea pana la Casa Porto, e plina de gropi; inauntru, iarba dintre alei si mese ar putea fi tunsa, iar piscina…, se poate taia de pe lista. Pacat de investitie, atat timp cat o lasi sa se inverzeasca de matasea broastei pe fund, iar suprafata apei e acoperita de frunze si crengi. Poate lucrurile se vor schimba, dar acum piscina e inutilizabila. Din punct de vedere al bucatariei: mancarea a fost buna, din 4 feluri de mancare si deserturi servite la masa nu am auzit pe nimeni sa se planga, iar preturile sunt acceptabile, nu m-am simtit furat. Dar tot m-am fript cu ceva, si anume cu salatele, fiecare 5 lei: cea de rosii consta intr-o rosie taiata felii, iar cea de varza era varza pur si simplu, asa ca dupa ce am luat una, nu mi-a venit sa mai iau inca una, si inca una, cum spunea cineva pe-aici. Ca sa ii spui salata, mai trebuie putina munca si niste ingrediente (Radu chiar dadea mai sus o reteta, dar n-am vrut sa-l iau in serios). Din punct de vedere al muzicii: destul de buna, muzica veche si de calitate, si nu doar romaneasca, si italiana, frantuzeasca, ba chiar si un Eric Clapton. Cu o clapa si un solist vocal cu repertoriu bine ales poti face treaba buna, dar… mai e si un dar. Fiind amplasata langa poarta, se facea mai greu auzita in colturile mai indepartate ale gradinii. Iar cand pleaca muzicantii (care si-au strans sculele la 22.50), mai ramane doar muzica naturii, adica broastele dintre nuferi, greierii, ploaia. Frumoase si astea. Inca un neajuns si gata: servirea greoaie. Putini ospatari (am vazut doar doi), care veneau cu destul de mare greutate poate tocmai pentru ca erau putini. Iar de intarzierea cu care isi faceau aparitia acestia am vazut nemultumiti si pe la alte mese. Una peste alta, am spus ca o sa mai revin: mancarea mi-a placut (dar nu voi mai comanda salate), muzica la fel (altadata ma voi duce mai devreme, ca sa plec eu inaintea menestrelilor) si vreau sa urmaresc si ce se mai intampla cu piscina. Nu de alta, dar fiica-mea doar in jurul ei a topait.
socalu, ma scuzi, nu mananc la fast-food. Cat despre celelalte vorbe ale tale, te astept sa vii si cu dovezi. Ma rog, daca mai vii din Bulgaria…