PD-L e supart ca diaspora romaneasca va fi reprezentata de doar un senator si doi deputati si sustine ca la cati romani sunt in strainatate, ar trebui mai multi parlamentari care sa-i reprezinte.
In primul rand, consider ca romanii din strainatate nu ar trebui sa fie reprezentati de NICI UN parlamentar. De exemplu, nu am auzit ca SUA sa aiba senatori sau deputati de Burundi sau de Madagascar, pe principul ca si in aceste tari traiesc cetateni americani.
Lasand gluma la o parte, problema nu este ca diaspora ar fi vaduvita de o reprezentare ci de faptul ca, daca se accepta ideea mandatelor de parlamentari pentru diaspora avem de-a face cu o dubla reprezentare.
Marea majoritate a romanilor aflati la munca in Europa de Vest se regasesc inca pe listele electorale din tara, din localitatile de bastina. Astfel, ei conteaza la desenarea colegiilor electorale (un deputat la 70.000 de alegatori) si conteaza la stabilirea numarului de voturi necesar atingerii unei majoritati simple in cazul primarilor, de exemplu.
Este clar ca sansa ca un cetatean roman cu domiciliul in Italia, de exemplu, sa poata vota de doua ori este extrem de mica. Insa nu asta e problema. Problema este, cum am spus, ca ei nu au de ce sa aiba nevoie de reprezentarea unor parlamentari special pentru ei, cand sunt deja reprezentati de parlamentarii din tara, care vor fi alesi in colegiile electorale in care isi au domiciliul cetatenii.
Altfel, e doar gargara ieftina pentru niste indivizi care mai doresc niste posturi de parlamentar.