Teletribunalul poporului

Nevinovat pina la proba contrarie. E un principiu bun. In principiu.

Numai ca de la principiu pina la aplicare e cale lunga si interese de rating. Mai ales ca este vara, s-au terminat alegerile, campionatul european, lumea pleaca in concediu si nu se mai uita la televizor. Pentru ca publicitatea se vinde la mia de spectatori, ca sa faci 100.000 de vizionari, trebuie sa rulezi spotul mai des, adica sa cistigi ca televiziune mai putin pentru minute de publicitate mai multe.

Ce faci ca sa atragi telespectatorii? Circ. Creezi false probleme carora le gasesti rezolvarea. Bocesti in direct, plingi pe umarul victimelor pe care tu le-ai creat.

Cazul cu profesoara, despre care am mai scris, va trebui predat pe viitor la scolile de jurnalism. La lectia “Asa nu”. Pentru ca atita vreme cit scenele de sex se petreceau in casa omului, intre sot si sotie, nu exista nici un motiv ca ele sa fie date pe post. Lipsea elementul esential al unei stiri: interesul public.

La fel, in cazul presupusului violator al fetitei de 11 ani. Toate declaratiile in acest caz vin de la presupusa victima. Insa presa s-a repezit sa-l linseze pe “unchiul incestuos”. Aceeasi presa care a relatat cu lux de amanunte despre casatoriile aranjate intre miri rromi cu invitati VIP.

Lumea a facut misto de proiectul de lege al lui Funar referitor la egalizarea stirilor negative cu stiri pozitive. Poate legea a fost facuta prost, poate s-a gresit. Cert este ca fondul problemei persista si presa trebuie sa inteleaga ca exista limite peste care nu se poate trece. Ca exista judecatori, exista Tribunale, iar, cu siguranta, rolul presei nu este sa dea sentinte.