Italia, citta non aperta

Roma, oras deschis – Roma citta aperta. E un film de referinta in cinematografia moderna. E vorba de un grup de cetateni care decid sa se impotriveasca sistemului. Sa-i ajute pe cei urmariti de nazisti.

Dar este doar un film. Si este vechi. Iar razboiul s-a terminat de prea multa vreme pentru ca italienii sa-si aminteasca anumite lucruri.

In Peninsula treburile devin tot mai complicate. Armata e scoasa pe strazi si pusa sa pazeasca cetatenii de hotii de buzunare. Zeci de mii de procese sint aminate doar pentru ca printre ele se numara si cele ale premierului Berlusconi. O intreaga etnie este amprentata. Iar primarul orasului Novara a interzis recent ca in parcurile din localitate sa se adune mai mult de trei persoane. Mussolini ar fi invidios; el a interzis grupurile formate din mai mult de patru persoane.

Toate acestea sint justificate perfect. Cetatenii trebuie sa fie aparati. Italienii trebuie sa se simta in siguranta. E frumos din acest punct de vedere. Numai ca pretul acestui demers este restringerea drepturilor civile si erodarea democratiei.

Zeci de ani Occidentul a combatut sistemul comunist reprosind, intre altele, lipsa de libertati pentru cetatenii din statele blocului Estic. Astazi, acelasi Occident lasa impresia ca a uitat de aceste critici si aplica tot mai hotarit aceleasi restrictii pe care, altadata, le respingea.