Politicienii români incearca sa rupa barierele normalitatii diplomatice de dragul unor poze frumoase care sa fie vazute de alegatori. Politicianul român s-a uitat pe sondaje si a vazut ca românilor le plac liderii autoritari, care sa bata cu pumnul in masa. Desigur, pe alegator il doare la basca cind ii bate cineva cu pumnul in masa si-i urla in urechi sa rezolve o treaba; insa ii place sa stie ca, la o adica, l-a enervat pe sefu’.
Poate de aia atit Tariceanu cit si Basescu au imbracat uniforma militara cind au mers prin strainataturi. Premierul, la o intilnire cu primul ministru Bosniac, iar Basescu, la o vizita in Irak. Asta, in conditiile in care Bush, Blear sau Berlusconi au vizitat teatrele de operatiuni in costumul negru de politician.
O alta obsesie a politicienilor români este sa vorbeasca fara translator cu mai-marii planetei. De la Iliescu, care a revolutionat limba engleza, la Constantinescu care vorbea la ONU aparent chinuindu-se sa gaseasca cuvintele desi citea de pe un prompter ascuns. Nici Basescu nu se lasa mai prejos si tortureaza engleza de cite ori i se da ocazia. Ultima isprava, de la intilnirea cu Papa Benedict, probabil i-a produs suveranului pontif un soc: Basescu a incurcat genurile: “Este o zi norocoasa pentru sotia mea. Este ziua lui”.
Departe de mine sa am vreo simpatie pentru Ceausescu; insa el nu se hazarda niciodata sa vorbeasca alte limbi si nu se despartea de translator. Drept este ca nici româna nu o vorbea prea bine…
Sa nu cazi în pacatul generalizarii, Razvane! Sînt politicieni romani care se descurca mai bine în engleza si franceza decat nativii din tarile respective. Zi si tu ca aveai în minte doar presedintii tarii, ca sa fim obiectivi.