In autocarul spre Grecia. Calatorie monotona, vreme de numarat banii. Cativa tineri drinkuiesc bere dupa bere. Cand se termina cutiile, isi refac proviziile la popasuri. Dupa granita cu Bulgaria, lucrurile se complica. Vezicile preseaza proprietarii sa caute solutii de reducere a presiunii.
Primul popas: o terasa infecta numita Baykal, la 20 de minute dupa Ruse. Merg si lei si leva si euro. Un leu pisatul intr-o buda mizerabila. Numai din Bucuresti a plecat o coloana de sapte autocare. La buda se face coada, teancul de lei din fata posesorului de ceafa groasa creste.
Cativa romani cu spirit intreprinzator decid sa faca economie si se pisa pe zidul exterior al crasmei.
Lumea cumpara in continuare bere.
Putin dupa Sofia, lucrurile se complica. Buda are intrare platita in euro. 20 de centi de persoana. Lei nu se mai accepta. Cine n-are eurocenti poate sa se pise pe lei. Pentru ca acela care intinde lei e refuzat scurt de pustanul cu fata de smecher care administreaza intrarea. Bulgarul isi cunoaste afacerea bine. Are deja un teanc respectabil de hartii de zece si 20 de euro, profitul pe seara respectiva.
Pentru ca, inexplicabil, autocarele nu opresc la benzinariile de pe drum, ci doar la veceul cu plata in euro. Soferii stiu de ce.
In fine, ultima oprire pe teritoriul Bulgariei, undeva la 30 de minute de granita. Un fel de non-stop cu o multime de butoaie cu masline si dulciuri. Pisatul e gratis, la o buda infecta in spatele constructiei. Barbatii se rezolva pe calea ferata. Inauntru se poate cumpara orice cu lei sau euro. Posibil si cu leva. Iarasi o oprire bine stabilita cu soferii de autocar care primesc “mici” atentii din portbagajul unei masini cu numere bulgaresti.