Romanii in strainatate: N-ai cu cine…

Daca ma intreba cineva ce natie sunt ii raspundeam ca-s moldovean sau dac. Ca roman mi-era rusine sa spun ca sunt. Sa ma explic.

In Nei Pori, lume pestrita: unguri, polonezi, rusi, cehi si romani. Rusii erau impreuna tot timpul, jucau volei pe plaja, faceau baie, mergeau in excursii. Ungurii isi gasisera si ei un loc al lor in care se regrupau pentru a schimba noutati si pentru a face gratar; polonezii si cehii, la fel. Numai romanii faceau tot posibilul sa nu se intalneasca unii cu altii si schimbau trotuarul daca se intersectau.

“Bunele maniere” erau apanajul bucurestenilor. Si-n autocar, si-n restaurante, ii auzeai cu accentul specific cum sictireau pe toata lumea. Pentru ca, doamnelor si domnilor, bucuresteanul, fiind roman 110 la suta, stie totul ba si ceva pe deasupra.

Cum ar fi supa de perisoare a la grec din meniu. Crasma greceasca, in Grecia, bucatar grec, ospatar grec si romanul se trezeste sa spuna ca ce i-a adus nu e supa a la grec, ca stie el mai bine cu e aia, ca doar a mai mancat la Bucuresti…

In restaurant, in dreapta romani, in stanga unguri. Ungurii aveau si un copil mic, de cam patru ani. Desi erau mai aproape de masa noastra, abia daca razbatea cate o soapta catre noi. In schimb, gura romanilor se auzea in tot localul. Si am putut afla genealogia familiilor lor, problemele cu care se confrunta, basca amanunte pitoresti de genul ca tatal unuia purta vara doar sosete de bumbac pentru ca altfel facea bube cu puroi. Va dati seama ce misto e sa auzi lucrurile astea la desert…

Autocar, intr-o dimineata, mergeam spre Skiatos. Din varii motive, eram primul pe lista, deci am urcat primul in autocar. Si am decis sa mai tin un rand de locuri pentru doua persoane cu care ne cunoscuseram. Ghinion. In autocarul aproape gol se urca o pereche de romani care voiau neaprat locurile pe care le rezervasem. Intelegeti, erau locuri cacalau, dar nu, ei voiau locurile alea. Mi-au aruncat geanta pe care o pusesem pe scaune si le-au ocupat. Si, in plus, a trebuit sa le ascult toata conversatia de rahat pe timpul drumului.

Pe vaporas, pe mare, capitanul se chinuie sa invete turistii sirtakis. Treaba merge cum merge, pana in momentul in care in boxe se aude o turceasca. Balabusta care statea in autocar in spatele meu n-a asteptat prea mult si s-a urcat pe o banca si a inceput sa danseze pe ritm de manele. La final, capitanul baga niste populara banateana. Trei tipi s-au urcat pe aceeasi banca (era mare, de lemn) si au inceput sa danseze cum le trecea prin cap (bine, s-au si lovit la cap).

La intoarcere, prin dreptul plajei, capitanul a trebuit sa faca eforturi disperate sa-i opreasca pe niste tampiti beti muci (romani, desigur) care voiau sa sara in apa si sa faca baie. Pana la urma au sarit, insa, doar dupa ce vasul s-a oprit.

11 COMENTARII

  1. Domnul B, asta e primul impact pe care il ai pentru k nu prea ai iesit din tara… dar cu timpul o sa-ti treaca starea asta si ai sa vezi ca exista si tari in care te intreaba daca esti roman si o iti fac complimente sau o sa-ti spuna si vorbe de bine. Pe viitor mergi in excursii organizate personal si nu in turma,platesti mai mult dar e mult mai bine.

  2. Ideea e ca intr-o vreme uram si eu cliseele astea legate de tara si oamenii nostri. Ma saturasem si mi se parea o prostie sa faci tot felul de generalizari: romanul e taran, romanul e puturos, romanul e mizarabil, etc.
    Apoi am inceput sa constat treptat ca cel putin uneori asa e, asta e. Asta nu inseamna ca suntem “cei mai” sau ca suntem singurii.
    Insa aici cu turismul nu cred ca e chiar asa. Am constatat in vreo 2 tari din europa, din care una nici macar din europa de est ca exista turisti MUUUULT mai nesimtiti, mai obraznici, mai tarani, mai betivi decat romanii. Si, mai mult decat faptul ca exista altii, ei sunt din Anglia, SUA, Germania, Suedia, Finlanda, etc.
    As putea sa povestesc punctual, cazuri efective, dar nu are rost. Se pare ca mai conteaza si in ce context si cu ce turisti iesi din tara. Probabil ca in extrasezon, la bani putini (no offense, e o constatare, nu o acuza, fiecare cu treaba lui) asta e compania. Dar, cum ziceam, e perfect valabil pentru tari mult mai “civilizate”. Diferenta e poate in alta parte. Noi facem asa si AICI, ei ACOLO, la ei in tara, sunt politicosi, curati, ascultatori. Isi permit lucrurile astea acolo unde le sunt permise si unde nu-i intereseaza cine ii vede.

  3. Iti impartasesc sentimentul, avand in vedere ca sunt plecat de 8 ani din tara, cand ma intalnesc cu alti romani imi dau seama ca mai avem nevoie de vreo 50 de ani sa ne adaptam civilizatiei si nevoii de liniste a celor din jurul nostru. Ca in orice alta situatie exista si exceptii, dar din pacate mai rar. Nu au nici o importanta lunile anului sau locul in care te intalnesti cu “romanii tai dragi”, ei sunt la fel de mitocani,nesimtiti si fara cei 7 ani de acasa si-n autobuz si pe strada si in restaurant si in orice peisaj doresti.
    Dar vorba cantecului : “NOI SUNTEM ROMANI!”

  4. Simpatica asta cu romani de sezon si romani de extra-sezon. Bunul simt si cultura nu sunt avutii sezoniere. Sunt si mirlani de sezon, care-s o specie mult mai agresiva pentru ca au in plus neghiobia sa creada ca un plus de bani le da dreptul sa-si permita orice. Lucrurile ar fi foarte simple si frumoase daca s-ar respecta tot timpul regula simpla: libertatea mea se termina unde incepe libertatea celorlalti. In astfel de situatii toti sunt in concediu, nu? Cu scopul de a se recrea. Este un minim drept al celuilalt pe care in astfel de situatii e la mintea cocosului sa-l respecti, fie ca mergi in turma de 30, in excursii organizate, fie in turma mai mica, de 2 – 4 – 6 persoane in masina personala. Depinde pentru ce ai mers in Grecia. Pentru plaja, ceea ce poti face si pe shura la mam’mare, septembrie nu este solutia cea mai buna, insa Grecia este o tara cu o cultura si o istorie care ramin aceleasi si in extra-sezon, adica in afara intervalului mai – octombrie. Pe de alta parte, romanii nu sunt cea mai crunta specie de turisti. De la o cunostinta care lucreaza ca ghid pentru Grecia, stiu insa ca de exemplu polonezii, si in special polonezele care beau, cica, pina cad sub masa si fac schimburi culturale de substante cu cine apuca, sunt mai de speriat ca turisti. Acum, stiti cum e, chestiunea e relativa. Dar de la om la om, nu de la sezon la sezon.