Printre multele prostii impuse de UE se numara si cadorisirea romanilor cu o cota de cate patru chile de deseuri electronice, ce trebuie a fi colectate anual.
Daca nu se atinge cota nu stiu ce se intampla, insa probabil ca nu ceva bun, din moment ce ministrul mediului pare preocupat de situatie. De ce este o stupizenie?
Pentru ca este cel putin o aberatie sa impui o cota in colectarea de deseuri din moment ce nu ai habar care ar fi cantitatea de produse electronice care sa existe in gospodaiile populatiei. In plus e si mai aberant sa impui aceeasi cota la toate tarile din UE.
Dar sa ramanem la prima idiotenie. Ce inseamna deseu electronic? Daca omul are acasa un radio Pacific pe care inca il mai foloseste, inseamna ca e deseu deoarece are vreo 30 de ani vechime?
Jumatate din populatia Romaniei traieste la tara. In casa unui taran nu o sa vezi depozite de electronice. Ce are acum si-a luat in ultimii ani, pe credit. Pentru vechituri nu a astetat sa vina UE: carcasa de lemn de la televizorul alb-negru a pus-o ori pe foc, ori a facut cuibar la closca, lampile le-a dat la aia care aveau nevoie, iar ecranul l-a facut praf ca pocnea frumos.
Nu zic ca nu or mai fi existand rable de pick-up-uri, videocasetofoane de pe vremea lui Ceausescu, sau te miri ce alte scule carora le-a venit sorocul. Dar nu atat de multe pe cat se asteapta UE sa gaseasca.
Si acum daca nu avem alea patru chile pe cap de locuitor, ce sa facem? Sa cumparam plasme si DVD-playere doar ca sa le scoatem in fata usii si sa le ia Ministerul Mediului? sa avem pardon, da de astea se ocupa racketii de la firmele de recuperari de creante.
FOTO: www.green-report.ro
este o masura care se vrea implementata la fel ca in strainatate, dar UE-istii nu au luat in calcul faptul ca romanul e inventiv si econom si mai refoloseste macar cateva particele decat sa arunce.