Cezar Ivanescu: o marturie audio de dincolo de moarte

Cu cateva saptamani inainte de a muri, poetul Cezar Ivanescu a inregistrat mai multe casete audio cu marturii care sa ramana dincolo de o posibila “lichidare” a sa. Ivanescu a fost acuzat de “surse” din CNSAS, in spatele carora ar fi stat Mircea Dinescu, ca a colaborat cu Securitatea. “Marea dezvaluire” se intampla pe 29 ianuarie 2008. Pe 15 februarie, poetul inregistreaza casetele iar pe 24 aprilie moare in urma unei aparent banale operatii de hemoroizi. Iata un fragment din prima inregistrare:

Las cu limba de moarte, daca mi se intampla ceva pe parcursul acestei dispute publice, pe parcursul acestui razboi pe fata, ii rog eu, cu limba de moarte, pe cei care mi-au stat alaturi din prima clipa, Liliana Zaica, Sergiu Andon, Clara, pe toti ceilalti din jurul meu, sa se foloseasca de aceste casete ale mele si sa-mi duca lupta mai departe.

Sa nu lase cumva neispravit acest razboi pe care l-am inceput cu nemernicii si sa nu lase sa-mi fie patat numele si patata memoria si opera.

8 COMENTARII

  1. „Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie“

    Revelator pentru forţa cu care poetul a luptat până la capăt este şi următorul pasaj dintr-o ultimă scrisoare, postumă, adresată Domniei-Sale Domnului Traian Băsescu, în calitate de Preşedinte al României şi de Şef al Ordinului Steaua României.

    „Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.
    În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conformă căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic.
    /…/
    Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.

    Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
    Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.

    Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi dumeavoastră mai bine sub ocupaţia cui.

    Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.

    Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnule Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.

    Cu cele mai bune sentimente,
    Cezar Ivănescu“

    Tot ce a pamit poetul Cezar Ivanescu in ultima perioada a vietii pare a fi desprins dintr-o tragedie greaca, asa ceva nu poate fi cu putinta intr-o tara libera si europeana, un om a murit suspect, cu zile, chinuit si umilit.
    Cine va raspunde pentru asta?

  2. Ucigasii lui Cezar Ivanescu isi sarbatoresc triumful si continua sa-i profaneze memoria. Pentru ca este vorba de un asasinat, de un act premeditat. E evident ca practicile intunecate ale anilor 50, “de infierare a dusmanului de clasa” ( adica a dusmanului intregii gasti din care face parte slobozianul) sunt utilizate din nou, manuite la fel de viguros, dar, de data asta cu ceva subtilitate, pentru ca adevaratii inchizitori raman invizibili.Dinescu prospera, ocupa in continuare functii de influenta, vorbeste la TV (adica da mult din maini ca sa-si acopere neputinta de a articula o fraza coerenta si incheiata), fara ca ca nimeni sa-i ceara sa retracteze enorma lui minciuna cu efect letal si sa dovedeasca – cu vreo hartie oficiala, nu asa cu vorbe aruncate – cele afirmate.

  3. In februarie a.c. Cezar Ivanescu a inaintat doua memorii – unul Presedintelui Traian Basescu si altul CNSAS – prin care solicita sa i se faca dreptate. Nici acum, dupa 9 luni de la depunerea lor si dupa 6 luni de la moartea poetului, nu s-a primit niciun raspuns din partea respectivelor institutii. Mai ales CNSAS, era obligat – nu doar moral, ci, in primul rand, de legile de functionare institutionala – sa clarifice acest tulbure episod, sa dezminta public „dezvaluirea” mincinoasa despre colaborarea poetului cu securitatea, sa inainteze o cerere de urmarire penala a principalului detractor (Dinescu Mircea) – cel care a difuzat calomnia folosindu-se de umbrela acestei institutii. Nu numele lui Cezar Ivanescu a fost tarat atunci in noroi – caci acuzatia e de o enorma absurditate – ci numele tuturor membrilor CNSAS pentru ca au ingaduit acest linsaj mediatic… Prin tacerea sa CNSAS isi deconspira complicitatea la crima. Fratietatea cu ucigasii. Care, neputand sa-l rapuna prin campania mediatica, au trecut la lichidarea fizica.

  4. Redau cateva fragmente din multele scrisori pe care Cezar Ivanescu le-a tot scris diferitelor institutii din Romania, in ultima perioada a vietii sale.

    1. Scrisoare deschisa adresata presedintelui Romaniei domnul Traian Basescu (publicata postum,fragment) :

    „Domnule Preşedinte, supun judecăţii şi arbitrajului Domniei-Voastre situaţia inacceptabilă în care mă aflu începând de marţi, 29.01.2008, ora 16 şi agravată continuu, până la paroxism, de o masă de ziarişti, de neoprit în tentativa lor de linşaj mediatic.

    În 29.01.2008, agenţia de ştiri NewsIn a difuzat o ştire, „scurgere“ din Colegiul CNSAS, conformă căreia subscrisul ar fi primit decizie de colaborare cu Securitatea. Ştirea a fost preluată de toate agenţiile de ştiri şi de întreaga presă românească, mi-a creat un prejudiciu care nu va mai putea fi diminuat sau anulat sub nici o formă şi cu nici o măsură reparatorie şi are o finalitate clară: linşajul mediatic.
    /…/
    Cred în justiţia română şi ştiu mai bine decât orice securist că viaţa mea e nepătată iar opera mea literară se situează, valoric, la primul nivel de sub opera Maestrului Absolut al literaturii române, Mihai Eminescu.
    Este cel mai de sus nivel la care poate aspira un scriitor român.
    Nu o spun eu, au spus-o alţii, cei care m-au preţuit, Marin Preda şi Nichita Stănescu, Constantin Noica şi Petru Creţia, şi o legiune de alte nume prestigioase ale literaturii române.
    Nu am probleme neclare, nici cu viaţa, nici cu opera mea, am însă o mare problemă cu ţara mea, aflată, se pare, încă sub ocupaţie. Poate ştiţi dumeavoastră mai bine sub ocupaţia cui.
    Aştept urgent răspunsul dumneavoastră, pentru ca să mă decid dacă mai rămân în ţara mea sau trebuie, la 66 de ani, să cer azil politic într-o ţară europeană civilizată.
    Cu speranţa că nu au pierit toţi oamenii de onoare din această ţară, speranţă întărită de semenii mei care s-au ridicat să mă apere, aştept domnule Preşedinte, atât cât sufletul meu îmi va dicta că e demn să aştept.
    Cu cele mai bune sentimente,
    Cezar Ivănescu“

    2.Scrisoare deschisa adresata domnului presedinte al USR Nicolae Manolescu (publicata postum, fragment):

    „Ceea ce mă interesează aici este să va fac evidentă situaţia grotescă în care am fost puşi de lipsa de profesionalism al Directorului de imagine şi comunicare al USR: după primele anunţuri murdare ale presei, din 30.01.2008, Directorul de imagine şi comunicare al USR (ca şi toţi semnatarii ştirii calomnioase, toate mediile etc.) trebuia să acceseze site-ul CNSAS şi să vadă că în 2008 nu este nici un comunicat de presă oficial (nu s-au ţinut audieri, nu s-au dat verdicte etc.), singurul text truvabil fiind Ordonanţa de urgenţă din 6 februarie 2008; concluzia logică: de la agenţia de ştiri NewsIn, locul 1 în topul asasinilor, şi până la ultima publicaţie amărâtă sau post de televiziune (Otv de exemplu) şi până la şi mai amărâta noastră USR, toate se fac complice la acţiunea de linşaj mediatic exercitat asupră-mi timp de o săptămână: a trebuit să declar greva foamei la vârsta de 66 de ani, luni, 4.02.2008, ora 12:00, în Sala cu oglinzi din sediul USR, pentru ca marţi, 5.02.2008, Comitetul Director al USR să dea Comunicatul mai sus citat, eu putând între timp să dau ortul popii: Comunicatul trebuia dat pe 31.01.2008 (conform Statutului USR, cap. 1, art. 1 şi 2) şi fără vreo intervenţie din parte-mi; a trebuit să declar greva foamei la 66 de ani pentru că trăiesc într-o ţară de criminali: o vor plăti, sper… pentru săptămâna de teroare suportată cu viaţa mea…“.

    3. Scrisoare deschisa adresata Patriarhului Romaniei Preafericutul Daniel (publicata postum,fragment):

    „Suntem într-un ceas greu, Părinte, căci, iată, pleacă de lângă noi oameni pe care i-am iubit şi am uitat să le spunem cât de mult îi iubim şi am greşit căci spunându-le neîncetat i-am mai fi putut reţine lîngă noi… Au plecat pe rând, Ovidiu Iuliu Moldovan, marele actor, George Pruteanu, actor şi el şi personaj shakespearean, şi preot al limbii române şi acum, pictorul Sabin Bălaşa, legat prin opera lui şi prin mâna de ţărână a trupşorului lui de Destinul Moldovei şi al Iaşului de Înalt Prea Sfinţia din scaunul Mitropolitan… Ne doare sufletul, Părinte, ca un obraz de copil pălmuit… De ce atâta moarte în preajma Învierii? Să intonăm Prohodul şi să-i urmăm pe morţi, cu inima uşoară cu cât suntem mai aproape de Înviere? Să rămânem liniştiţi şi să ne bucurăm de prezenţa lucrătoare a celor vii suferinzi de boli grele şi necruţătoare dar rămânând în destinul lor, torturaţi fizic şi înfruntând tortura fizică, încarnarea diavolului spre a-şi lumina chipul să privească icoanele luminate de lumânări din bisericile Iaşului nostru cel plin de biserici şi de muzee…

    /…./

    Greşesc dacă, după Înviere, îmi arăt faţa de Înger Cumplit, de Înger cu Armură, cum m-a pictat marea pictoriţă Aurelia Călinescu, şi dau ia-ma-n diavoli să le rup gâturile? Să le iau tot ceea ce au şi tot ceea ce sunt şi să-i fac surcele, să ardă mocnit la cazanele de smoală din Iad în care tot ei or să fiarbă?
    Şi dacă greşesc, Preafericite, şi persist în greşală chiar peste povaţa Preafericirii Tale de a nu persista, se dă osândă grea pentru aşa greşală?
    Spre un exemplu, pot fi obligat să citesc în eternitate poemele lui Dan Deşliu publicate înainte de 1989, la Editura „Minerva“, în colecţia Bpt, cu prefaţa lui Nicolae Manolescu, exultând în faţa versurilor deşliuene:
    Să ne strîngem ura stivă
    Şi să facem colectivă!
    Nu s-ar putea, Preafericite, osândă mai uşoară, să zicem o Veronica Porumboiu sau o Maria Banuş, sunt totuşi fete, cu fetele trece timpul mai uşor şi Paolo Malatesta era de aceeaşi părere, ca şi drăguţa Francesca da Rimini: Nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice nella miseria…
    What is a man, Preafericite?
    Nu e voinţa lui Dumnezeu în el, dacă el simte în el adânc pe Domnul?
    Rămânem azi lângă cei vii şi înfruntăm totul, batjocura şi praştia Destinului, sau o pornim pe urmele acelor care au coborât în Moarte cum Domnul Nostru Iisus Hristos s-a coborât la rându-i printre morţi?
    În braţele Tale, Doamne, îmi pun Sufletul!“

    4. Scrisoarea deschisa adresata domnului ambasador si presedinte al USR Nicolae Manolescu si domnului presedinte al Romaniei Traian Basescu (scrisoare despusa la USR si la Presedentie, scrisoare ramasa fara un raspuns oficial, cu toate ca legea petitionarii specifica in mod clar ca termenul legal este de 45 de zile):

    „Domnule Preşedinte

    Subsemnatul Cezar Ivănescu, membru al Consiliului USR, vă rog să dispuneţi ca Biroul de presă al USR să transmită tuturor agenţiilor de presă şi publicaţiilor româneşti notificarea care urmează.

    Fără nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntaş după propria-i declaraţie în presă), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri 1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tănase şi Dinescu afirmând textual că, în 1961 aş fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.
    După mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bătut cu bestialitate de aşa-zişi mineri în centrul capitalei şi după campania de presă murdară şi denigratoare din 2005 când am candidat la funcţia de preşedinte al USR, este a treia oară când se încearcă asasinarea mea.

    De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 1200, să declar greva foamei la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu oglinzi, grevă pe care nu o voi înceta până când nu voi obţine următoarele:

    1. o declaraţie fără echivoc din partea domniei-voastre din care să reiasă că nu sunteţi implicat în această murdară „făcătură“ (deoarece se colportează indicii privind conivenţa d-voastră cu Mircea Dinescu: faptul ca i-aţi dat votul decisiv, anul acesta, la Botoşani, pentru a obţine Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul că Mircea Dinescu se afla la Paris, ca şi d-voastră, la începutul campaniei de denigrare, afirmând că nici nu mi-a văzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tănase şi Dinescu să afirme că am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la rându-mi să mă las intoxicat de ştiri fără temei şi de aceea v-am cerut această declaraţie pentru a nu vă implica nici pe d-voastră, nici USR în această afacere).

    2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantă comisă faţă de persoana mea.

    3. dosarul meu personal de la CNSAS să-mi fie adus la USR, audierea mea să fie publică şi la ea să aibă acces presa şi orice alte persoane ar fi interesate şi bineînţeles verdictul să fie comunicat în aceleaşi circumstanţe.

    4. membrii Colegiului CNSAS să vină însoţiţi de propriile dosare personale de la CNSAS, de CV-uri şi de livretul militar, căci existând precedentul periculos cu Mircea Dinescu [soldat fruntaş la Securitate], este firesc să am suspiciuni şi în privinţa celorlalţi membri ai Colegiului CNSAS.

    5. O sancţiune, care veţi crede de cuviinţă, din partea USR pentru Mircea Dinescu şi demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în care a fost preşedinte al USR”.

    Sper ca institutiile abilitate ale Statului Roman sa faca lumina in acest caz cutremurator incheiat in mod tragic cu moartea unui om.

  5. Multumesc tuturor acelora care au preluat mesajul de dincolo de moarte al Poetului Cezar Ivanescu.

    Stiu ca si-au asumat anumite riscuri si ca demersul lor este realmente unul jurnalistic. Totodata, semnalez reactia firava (aproape inexistenta) a tuturor celor implicati in presa, jurnalisti si nu numai, care imi reconfirma faptul ca amploarea atacului declansat in 29 ianuarie 2008, ora 16, nu putea fi decat o consecinta a unui subtil plan de linsaj mediatic, asa cum a si scris si a si tot semnalat, pana la strania sa moarte, Cezar Ivanescu. Avalansa media care s-a pornit atunci asupra sa si care s-a propagat cu viteza luminii a avut ca o consecinta directa, dramatica si socanta chiar moartea scriitorului.
    Atacul a inceput printr-o asa-zisa informatie livrata pe piata-media de agentia NewsIn, parte a grupului Catavencu, informatie-’bomba’, in fapt nebazata pe nimic, doar pe o ’sursa’, repede autodivulgata si autodeclarata ca fiind la Paris, si s-a sfarsit cu moartea scriitorului, o moarte survenita in conditii suspecte si dupa un scenariu asemanator celui al mortii Patriarhului Romaniei.
    Documentele scrise si cele audio ramase dupa moartea scriitorului sunt cutremuratoare, cutremuratoare si de neinchipuit, cum de neinchipuit si de neacceptat devine si faptul ca o persoana publica, un scriitor, un om de o certa valoare a fost, in plina democratie si intr-o tara in care domneste cel putin in mod aparent un regim bazat pe niste principii moderne si europene, supus unor chinuri si umilinte de tipul celor din crunta perioada stalinista (ba chiar si mai rau, Soljenitin a scapat totusi cu viata strigand dupa ajutor, in Romania moderna si europeana iti poti striga dreptatea in pustiu, si ziua si noaptea, pana la moarte, cu trupul insangerat, speranta nu mai exista!)
    Mi se pare cumplit ca la 20 de ani de la o revolutie si de la schimbarea unui sistem profund antidemocratic si abuziv cu un altul, cu aparente democratice, sa se petreaca astfel de drame. Este cumplit si inuman ca o persoana sa nu aiba alta sansa de a-si apara numele, demnitatea, opera, decat inregistrand casete audio pentru momentul in care ‘ei’ vor fi reusit sa il lichideze.
    Repet si intaresc cele afirmate spunand ca Cezar Ivanescu este un scriitor de o valoare coplesitoare, si nu pot intelege cum de a fost cu putinta ca in loc de binemeritatii lauri sa primeasca otrava, in loc de recunostinta, injurii, in loc de omagiu doar moarte.
    Ar mai fi de amintit drepturile unui cetatean liber, scriitor si membru al USR: dreptul la demnitate, dreptul la prezumtia de nevinovatie, dreptul la viata, drepturi protejate si prin apartenenta la aceasta uniune de creatie, ar mai fi de pomenit faptul ca USR este condusa de un ambasador UNESCO al Romaniei la Paris si de un ministru in functie al guvernului Romaniei… daca acesti domni nu au dorit sau nu au fost capabili sa raspunda, macar formal, scrisorii adresate de Cezar Ivanescu in data de 4 februarie a.c., daca acesti domni nu au dorit sa aplice prevederile propriului statut (sublime, neaplicate, asadar inutile!), daca acesti domni nu au putut apara sau nu au dorit sa apere, in deplin cadru legal si staturar, un membru al organizatiei pe care o conduc, atunci cum pot acesti domni indrazni macar sa reprezinte o tara si sa guverneze o natie?

  6. CEZAR IVANESCU: DENUNT ACEASTA CRIMA!

    29 ianuarie 2008. O stire falsa incendiaza presa. Cezar Ivanescu este supus unui asalt mediatic masiv.
    29 aprilie 2008. Cezar Ivanescu este inmormantat.

    Fisierele audio de mai jos contin doua fragmente din inregistrarile pe care Cezar Ivanescu le-a facut in decursul lunii februarie a.c. constient fiind de faptul ca viata ii era pusa in primejdie si intelegand pe deplin ca aceasta era singura forma de a-si apara onoarea si opera in cazul unei morti subite intervenite pe parcursul acestei dispute publice. {sunt cca 30 de minute dintr-o caseta care are in total o ora}.

    show_82d37b5d0ab8d1(448, 46); Cezar Ivanescu: „Denunt aceasta crima!“ (02.2008) Asculta mai multe audio Politica »

    show_6021e57074571b(448, 46); Cezar Ivanescu: „Denunt aceasta crima!“ (fragment) Asculta mai multe audio Politica »

    Raul cel mai mare cu putinta in ceea ce il priveste pe Cezar Ivanescu s-a produs. Poetul a murit in conditii inca neelucidate, in mod straniu si subit, la scurt timp dupa declansarea acestui scandal mediatic, pornit cu mare grabire, tocmai de la Paris.

    Pe 29 ianuarie 2008, ora 16:00, intreaga presa a preluat stirea infama, neprobata prin nimic, pe ’sursa’, stire care lansa ideea ca Poetul Cezar Ivanescu ar fi facut ‘politie politica’. Acum, la sase luni de la moartea lui Cezar Ivanescu, fac un apel pentru memoria lui Cezar Ivanescu si cer dreptate in numele unui mare scriitor roman, mort in conditii tragice, umilit in pragul mortii si dupa moarte (amintesc doar replica: „Muzeul nu este capela!“).

    Pentru Cezar Ivanescu, mort, nu a existat in Bucuresti un loc unde admiratorii, colegii, scriitorii, prietenii si dusmanii, sa ii aduca un ultim omagiu. Intr-o tara crestina, in preajma Invierii, conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania – din care facea parte si Cezar Ivanescu – nu a considerat, probabil, a fi oportun acest minim omagiu adus unui om mort si unui confrate, si, desigur, in mod cinic a dezvaluit ca „Muzeul nu este Capela!“ [Semnalez cu tristete si faptul ca acum sediul USR este purtatorul nu al unui insemn care ar avea vreo legatura cu literatura sau cu scriitorii romani, cum poate ca v-ati fi asteptat, ci al unui banner al Loteriei Romane!].

    Acum, la sase luni de la moarte, Cezar Ivanescu isi denunta „executorii“:

    „Pentru aceasta crima, accentuez crima, intentie de crima, de linsaj mediatic, jur ca nu voi inceta lupta cu acest personaj sinistru pana cand nu-i voi dovedi toata vinovatia, nu doar in ceea ce ma priveste, ci vinovatia lui in raport cu nenumarati oameni nevinovati, nenumarati oameni vinovati pe care i-a inocentat cu buna stiinta, santajul, traficul si manipularea de documente la care s-a dedat de cand este in CNSAS si celelalte implicari ale lui in ceea ce eu as numi tradarea de tara. O voi dovedi in instanta cu documente.“

    Asa cum si i-a denuntat si pe 4.02.2008, si in nenumaratele scrisori pe care le-a scris de atunci.

  7. Domnule Ministru al Sănătăţii, aveţi cunoştinţă de faptul că în România, mai exact în Bacău, „mascaţii“ se ocupă şi cu transportarea şi asigurarea securităţii documentelor medicale?!
    Dacă nu, vă anunţ eu, acum!

    Un alt element şocant este faptul ca membrii Colegiului Medicilor din Bacău se comportă, în ciuda aparentei lor amabilităţi, ca un „stat în stat“ sau ca pe „tarlaua proprie“, refuzând chiar şi un drept legal-elementar al familiei, acela de a deţine, în copie xerox, concluziile raportului necropsiei.

    Stimaţi domni, de cine anume feriţi acele teribile secrete? De medicii implicaţi în deces, adică de cei care, practic, au produs culpa medicală generatoare de moarte? Nu, pentru că ei sunt primii şi de fapt singurii, în opinia dvs., care au drept, necondiţionat de nimic, la toate actele medicale. De familie? După cum acţionaţi se pare că DA. Atunci, de fapt, pe cine anchetaţi dvs., pe NOI sau pe CEI IMPLICAŢI în acordarea defectuoasă a unor servicii medicale? Care este rolul dvs., ca instituţie, dpdv al legii şi care este cel asumat şi pus în practică în mod real? Sunteţi o extensie menită doar să acopere ilegalităţile unor medici iresponsabili, călcând peste cadavrele pacienţilor desfiguraţi ca pe nişte vietăţi dizgraţioase şi de prisos, ignorând orice urmă de pornire vag-deontologică?

    La Colegiul Medicilor din Bacău, mi s-a răspuns, în cor, culmea!, că acest raport a venit însoţit de „mascaţi“, în condiţii de maximă securitate, sigilitat şi parasigilat, şi că, pur şi simplu, acele concluzii nu îmi pot fi date pentru că domniile-lor, probabil, ca nişte autentici slujitori ai Adevărului au jurat cu mâna pe Inimă şi pe Biblie că nu vor înmâna nimănui acele informaţii (sper că nu pe inima celor omorâţi de multiplele nereguli din spitalele patriei noastre!).

    În zadar am promis şi am garantat, la rândul meu, cu tăcerea mea aproape mormântală! Am fost îndrumată spre Procuratură sau oriunde în altă parte voi vedea cu ochii, dar nu la ei. În final, nu am primit absolut nimic, cu excepţia garanţiei cordiale, verbale şi nefondate decât pe moartea „cu zile“ a lui Cezar Ivănescu şi ca urmare a acelei nenorocite de intervenţii chirurgicale efectuate în clinica Palade de nimeni altul decât de „ilustrul“ dr. V. Palade, că trebuie să cred cu tărie faptul că „intervenţia a fost o reuşită“!

    Dacă moartea cumplită a unui mare român, om şi poet de geniu, ca urmare a unei intervenţii „ultramoderne“ şi „banale“ este o reuşită a medicinii româneşti, atunci, da, şocant şi necreştineşte, domniile-lor pot afirma cât doresc că a fost o reuşită!

    Altfel, constat, din nou, cu groază întipărită, pe veci, în suflet şi în creier, că trăim cu adevărat vremuri apocaliptice, vremuri în care doar lipsa de măsură dă măsura, şi imoralitatea, bătaia de joc şi blasfemia fac LEGEA în această ŢARĂ devenită una a durerii plânse în pumnii strânşi de revoltă şi neputinţă!

    mai multe pe: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/