Pana anul trecut, PD avea in statut o prevedere care interzicea partidului sa colaboreze cu PSD. In momentul in care s-a facut fuziunea prin coliziune cu PLD, prevederea a fost scoasa. O foarte buna masura de prevedere, avand in vedere modul in care a evoluat situatia.
Doctrinar, PDL se considera de dreapta iar PSD – de stanga. O alianta intre un partid de dreapta si unul de stanga pare o contradictie in sine. Asta daca chiar credem ca PDL si-a schimbat doctrina intr-o singura noapte. Nu, atat PDL cat si PSD sunt partide de stanga, cu electorat format din agricultori, muncitori, cu nivel de educatie minima, care este sensibil la paternalismul statal, care inghite demagogie pe paine.
Cel mai important lucru este ca acest tip de electorat poate fi educat sa creada ceea ce spune partidul. Nu-si pun intrebari prea multe, daca Partidul (Iliescu sau Basescu) a spus asta, atunci asa trebuie sa fie.
Exista destui care vor explica apoi de pe margine necesitatea istorica a schimbarii de atitudine.
Ziceam ca electoratul este usor de lamurit. In cazul PDL avem si o exceptie. PDL a preluat strategia mesianica a liderului salvator, strategie pe care a folosit-o cu succes si PSD pana la retragerea lui Iliescu din prim-plan.
Acum strategia este cultivata de o gasca de „intelectuali” aciuati prin preajma lui Basescu; acesta a fost transformat in omul providential venit sa salveze tara si poporul; fara el nu exista nimic, el fiind, nu-i asa, chintesenta gandirii colective a neamului.
Soarta, insa, a fost cruda cu intelighentia PDL. Dupa ce a tras cu tot armamentul in PSD, dusmanul, hidra, balaurul cu care se lupta apostolul Basescu, iata ca treburile s-au schimbat. PSD nu e chiar asa de rau, poate chiar nu a fost niciodata atat de rau, este chiar bunisor, cu putin efort poate fi adus chiar pe o cale buna si, mai presus de orice, este folositor.
E o sarcina dificila pentru intelectualitatea basesciana. Dar nu imposibila. Trebuie doar sa uite toate cliseele verbale folosite impotriva PSD si sa le inlocuiasca acum cu altele. Trebuie sa gaseasca motive intemeiate pentru care PDL s-a aliat cu dusmanul istoric.
Si se gasesc. De exemplu, faptul ca PSD este un dusman, dar mai dusman este PNL. Clasic. Sau ca, in momente de cumpana ale natiunii, sunt necesare solutii care sa lase la o parte micile interese meschine si sa fie pus inainte interesul sfant al natiei.
Eu ma amuz citind ultimile articole ale lui Cartarescu si Traian Ungureanu. Oamenii chiar au talent la gasit motive pentru care PDL se poate pupa linistit cu PSD.
