Prin liceu citisem o povestire dintr-un volum de „literatura militara” aparut pe undeva prin anii ’60, in care era vorba despre o santinela si un robot pe nume Vasilica. Santinela provenea din mediul „sanatos” al taranimii, facea armata si pazea cu strasnicie secretele Unitatii Militare. Vasilica era un fel de robot programabil, pe care santinela, din cateva apasari pe butoane, l-a facut sa para ca patruleaza ca un adevarat soldat. Si adevarata santinela s-a ascuns iar cand a venit dusmanul sa omoare santinela, a lovit doar in fierul robotului Vasilica si a fost prins de santinela ascunsa in boscheti.
Nu stiu de ce mi-a venit in minte episodul asta dupa ce am vazut Wall-E. Filmul de la Pixar aduce in discutie doua teme bine ancorate in realitate: problema ecologica si degradarea relatiilor inter-umane: un Pamant sufocat de gunoaie, parasit de oamenii care s-au retras pe nave galactice unde nu fac nimic, fiind serviti de roboti. Viata si-o petrec comunicand virtual cu alti oameni, chiar daca persoana cu care dialogheaza se afla la doi metri in linie dreapta.
E un film dragut pe care il recomand.