Stiti ca a fost cutremur? Evident ca stiti; au avut grija televiziunile sa ne informeze cu virf si indesat despre acest subiect. Si nu doar ca ne-au informat, dar ne-au si bombardat ore in sir cu amanunte si presupuneri, fix ca in faza cu drobul de sare.
Inteleg, rolul presei nu este sa educe; asta e treaba familiei, scolii si, eventual, a Bisericii. Dar, daca tot nu educa, macar sa nu panicheze. Imaginile cu cutremurul din 1977 sau cu cutremurul din Italia nu aveau nici o justificare; redarea lor obsesiva de catre televiziuni nu a ajutat in nici un fel populatia care se speriase de miscarea telurica; dimpotriva, oamenii au intrat in panica abia dupa ce duduile de la televizor au inceput sa vorbeasca mult si inutil pe aceasta tema.
De fapt, fatucile de la TV au fost primele victime ale unui cutremur in care nu s-au inregistrat nici morti si nici raniti. Ele s-au napustit pe specialisti incercind sa-i faca sa scoata cite un porumbel pe care sa-l comenteze apoi invitatii din studiouri, invitati priceputi la toate si la nimic.
Pentru ele, pentru aceste victime umane ale cutremurului si punctului de rating, sa pastram, dar, un moment de reculegere.
