13 februarie 2025

Si daca ar fi avut, ce?

O sa-i raspund lui Talent Irosit, care se intreba aproape retoric cum ar fi fost lucrurile daca Universitatea Vasile Alecsandri ar fi avut un ziar.

In primul si-n primul rand, nu s-ar fi intamplat nimic. Pentru ca nu ar fi avut cine sa-l scrie.

In al doilea rand, Universitatea de stat a avut „aproape” un ziar prin 1995-1998. Se chema „Viata studenteasca bacauana” si era un fel de supliment la saptamanalul Viata bacauana. La inceput o pagina, ulterior – doua pagini.

Hai sa-ti spun cum s-au intamplat lucrurile: eram student si ma implicam putin si in actiunile Ligii studentesti. Am vazut intr-o zi ca Viata bacauana acorda o pagina liceenilor. Victor Munteanu isi formase o gasca de pustani de liceu carora le daduse spatiu la gazeta.

Mi-am zis ca ar putea da o pagina si studentilor. M-am dus cu tupeu la om – nici nu-l cunosteam – si i-am propus afacerea. M-a ascultat si mi-a zis sa-i aduc materialele.

Am incropit o gasca de „jurnalisti” si ne-am pus pe scris. Gandeam ca o sa primesc ajutorul fetelor de la Litere, care – ma gandeam – ar fi incantate sa-si exerseze condeiul. Speranta desarta, erau mai preocupate cu programatul discotecilor (pe atunci nu se auzise de cluburi). Asa ca ne-am strans cativa tipi de la marketing, doi rockeri nebuni de la matematica si unul-doi de la inginerie si am prestat.

Dar nu poezii sau floricele. Anchete si reportaje, nene. Cu poze, ca aveam un aparat Smena mic rusesc si Victor Munteanu mai platea din cand in cand cate un film alb-negru. Si am presat despre problemele de la cazare, despre cantina, despre caminele studentesti – imi amintesc un titlu: „In caminul de fete, mai multi gandaci decat studente” – eu l-am dat).

Profesorii se impartisera in doua: unii ne-ar fi luat gatul sau macar ne-ar fi pus pielea pe bat, ceilalti ne incurajau. Prin intermediul Ligii Studentilor am primit si sediu pentru „redactie” – in cabina portarului de la intrarea in Corpul C al Universitatii – pe acolo pe unde e acum Amarante.

Profesorul Ciobanu – cel mai aprig sustinator – ne-a adus o aeroterma si un radio (unul dintre colegii de redactie avea sa uite radioul langa aeroterma si am avut o lectie de dinamica fluidelor – plasticul s-a topit si s-a deformat, insa aparatul a continuat sa functioneze).

Un alt coleg nebun a scris un articol despre cum a fost tratat la cabinetul stomatologic al Universitatii; dupa aparitie s-a dus si l-a lipit pe usa cabinetului. Asa am avut prima intalnire cu un personaj de articol care ne-a facut o vizita la „redactie”. Cu o falca-n cer si una-n pamant. Doar era dentista…

Bun, asta a fost inceputul. Ca de obicei, entuziast. Am tot sperat apoi sa captam bunavointa altor posibili redactori. Asta nu s-a intamplat. Aproape toti studentii erau dezinteresati de „viata studenteasca”. In afara de un bairam sau de tocit pentru examene nu se interesau de nimic. Nici la actiunile Ligii Studentilor nu veneau, desi erau lucruri care ii interesau direct – stabilirea criteriilor de acordare a burselor, de exemplu.

Deci, stimate Talent Irosit, nu te mai intreba ce ar fi fost daca. Nu s-ar fi intamplat nimic. Pentru ca, poate nu stii, exista o publicatie a studentilor bacauani. Mai mult online, insa exista. Dar nu te astepta sa fie tratate subiecte din viata de student sau care au adiacenta.

Alte titluri